Care moarte e mai buna?

Da, stiu ca stii ca sunt dator cu o moarte si ca toata viata mea se cam termina cu una….

Stiu ca nu am cum sa scap de acest mare final insa te invit pe tine, cititorule sa-mi dai un sfat …

Care moarte e mai buna?

Am de ales …

Una ar fi cea cauzata de aer, pentru ca respir un aer incarcat cu diverse si mai si fumez tigari modificate care contin multe alte chimicale inafara de cele care ar trebui. As putea muri de moarte pulmonara, cu ajutorul cui? Ma ajuta aerul pe care il respir si care cu siguranta nu este unul curat sau ma ajuta tigarile pe care le trag si care, la fel, sunt imbogatite pentru siguranta mea cu tot felul de alte chimicale nelalocul lor …

Alta ar fi sa mor de apa. Nu! Nu innecat, ci intoxicat cu apa care este “imbogatita” cu diverse alte chimicale nelalocul lor si pentru care mai si platesc o caruta de bani pentru a le servi. Si, ca sa nu mor de apa, as putea sa mor de un vin bun cu sulfiti sau o bere “pastilata” ce are malt de orz modificat genetic …

O alta moarte ar putea fi una legata de mancare, unde ar avea de suferit corpul meu din urma acelor legume si fructe modificate genetic sau a carnii ce este imbibata cu tabelul lui Mendeleev pentru o mai buna conservare. Un lapte ce expira in vreo 6 luni de zile poate face o gaura in viata mea de vreo 2 ani daca il beau constant si poate de mai putin daca il beau ocazional, Ah, si nu numai laptele ci si derivatele…

As putea sa mor de oboseala. Acea oboseala ce vine de la prea mult stress. De la prea multa grija pentru ziua de maine, pentru plata ratelor, pentru mancarea pusa pe masa, pentru viitorul celor mici si altele. As putea sa ma consum in aceasta oboseala si as putea muri cu scopul de a supravietui.

Ah, bineinteles, as putea muri de foame, pentru ca m-as uita in vitrine si nu as avea banii sau curajul necesar pentru a cumpara cele ce poftesc. Sau poate pentru ca mancarea de pe rafturi nu face altceva decat sa programeze poftele mele si pentru alte mese …

Dar, NU! Stiu! Mai sunt cateva cai prin care as putea muri… As putea muri de boala, de vaccin, de medicamente, de alergii sau in spital, de boala dobandita acolo (absolut normal de altfel)…

Pot alege sa mor de astea usoare, sa “cad” de pe o cladire, sa trag o dusca de H2SO4, sa ma agat de un siret sau sa imi scurtez venele daca sunt prea lungi insa asta intra la domeniul renuntarii …. si nu doresc sa renunt …

Vreau sa TRAIESC, sa fiu SANATOS, atat de mult cat se poate insa … va trebui sa mor si te intreb : Care moarte e mai buna?

Circuitul apei in Natura

Inca din frageda copilarie, undeva pe la stiintele naturii sau nu mai stiu exact ce materie, invatatoarea ne scotea afara si ne arata lucruri simple. Atunci am invatat punctele cardinale, cum sa ma orientez cu o busola sau cu un ceas si alte lucruri utile. Era contactul meu cu lumea din jur acea ora de stiinte ale naturii.

Una din lectii se referea la circuitul apei in natura si acest circuit se doreste acum viciat, sau ceva similar, pentru ca gurile rele spun ca apa se cam termina. Pe scurt, rezervele de apa dulce se diminueaza si in curand ne putem lovi de o sete crunta.

Alte guri rele spun ca asta este de fapt o campanie de a obisnui omul cu ideea pentru a impune apoi o criza, oarecum artificiala.

Exista unii oameni, mai potenti financiar, nu asa ca mine sau ca tine ci … intra-adevar potenti, oameni cu finante, care pot cumpara … APE.

Adica ei se pot duce undeva, ca la un magazin si pot cumpara un izvor de apa pura si cristalina. Apoi aleg daca sa puna robinet pe el sa ii vanda apa sau nu. Este pura lor vointa/dorinta.

De ce povesteam despre stiintele naturii?

Pentru ca acolo ne invata ca apa din oceane se evapora, APA SARATA – EVAPORATA = APA DULCE.

Odata ajunsa sus se transforma in NORI / VAPORI de APA DULCE care se PRECIPITA inapoi pe pamant iar circuitul se reia.

Aici nu imi iese mie socoteala… Cum spun unii ca vom ramane fara APA DULCE cand ea se afla deja in OCEANE ?

De unde pana unde se poate termina APA DULCE?

Si care ar fi argumentele?

 

 

Reclama perversa

Cu totii am vazut si am accesat informatii de tip reclama. Ele sunt bine intentionate, creeate dupa principiul raspandirii mesajului legat de ceea ce vinde fiecare ce are de vandut ceva. Cu alte cuvinte, degeaba ai ceva de vanzare daca nu iesi pe canalele de comunicare astfel incat sa atragi atentia asupra a ceea ce vinzi.

Indiferent ca vinzi o casa, o masina, o recoritoare sau hartie igienica trebuie sa faci cumva sa iesi in fata celor care au promovat asa ceva inaintea ta.

Nu de putine ori mi s-a intamplat sa imi vina o idee care sa fie vandabila pentru ca mai apoi sa constat ca nu sunt primul cu o asemenea idee. Din acest punct de vedere sa spunem ca este bun acest aspect al promovarii, te poti orienta sa vezi daca au fost sau sunt altii care au incercat sau chiar vand ceea ce vrei tu sa vinzi.

Problema apare cand cel ce se vrea promovat face omisiuni intentionate sau chiar minte pentru a-si promova produsul. Este ilegal sa minti pentru asa ceva asa ca este posibil sa se abuzeze de omisiune.

Voi incerca sa le iau pe rand pe cele ce le-am observat:

1. Produse alimentare:

– Nu sunt precizate toate cele folosite pentru a produce acel produs. Se precizeaza de exemplu – fara aditivi alimentari – insa constati ca beneficiaza de altele.

Carnea de pui – crescut bio – si miroase a ampicilina

Suc de fructe – fara aditivi – dar fruct.. 3% – 20% – restul nu se stie ce o fi…

Lapte UHT – laptele ce sta 6 luni pe raft – nu prea stim de ce

Cereale – cu foarte mult zahar

Vin – sunt unele care precizeaza ca au sulfiti in componenta insa altele… Pas

Dulciuri pentru copii – coloranti care provoaca stari de agitatie – ADHD

2. Medicamente

Aici este si mai pervers efectul lor…

La medicamentele din farmaciile umane, se face reclama la medicamente ce sunt produse din substante de baza ce sunt mult mai ieftine decat medicamentul in sine ( ex. Nurofen – Ipubrofen)

O alta capcana este ca aceste medicamente de ultima generatie, au in componenta si alte substante menite parca sa distruga, iar cele simple sunt oprite din vanzare.

Medicamentele din farmaciile animale nu au nici o reglementare, ele se obtin mult mai usor si nu de putine ori, in farmaciile “umane” am primit medicamente compatibile….

3. Produse de infrumusetare.

Si aici sunt produse care pot dauna mai mult decat ajuta, creme care ajuta intr-un sens dar care trebuiesc inlaturate cu alte creme este un exemplu indejuns pentru mine ca ceva nu este in ordine.

Mi se pare fantastic faptul ca avem medicamente care se recomanda in cazul utilizarii altor medicamente, ca avem suplimente alimentare ce contin substante nocive, si faptul ca se vinde apa ce atenteaza la sanatate incet si sigur.

Mi se pare fantastic faptul ca produsele avertizeaza ca poti pati ceva daca le consumi insa sunt totusi pe raft, promovate si cumparate.

LA VOT pentru ca … POT

In viitorul apropiat urmeaza sa ne adunam cu totii, cu mic cu mare la urne.  Pe aici prin zona, balanta se inclina in favoarea unui candidat independent.

Campania electorala a acestui candidat este una bine pusa la punct, din punctul meu de vedere si destul de vizibila, zic eu, si, pentru asta multumesc celor care sprijina acest candidat.

Nu pot sa nu observ totusi ca multi dintre alegatori fac confuzie cand vine vorba de atributiile unui presedinte. Recunosc ca nici mie nu imi este prea clar, nu am destula curiozitate sa aprofundez subiectul insa stiu ca un presedinte ma reprezinta pe mine si pe toti locuitorii acestei tari in lume. Mai stiu ca are cateva atributii legate de promulgarea anumitor legi si cateva atributii legate de gratieri. In rest, presedintele este un reprezentant al tarii sale.

Daca am un presedinte corupt, sau in stranse legaturi cu acest tip de persoane, atunci tara va fi vazuta in acest fel.

Daca am un presedinte justitiar, atunci va spori increderea in tara noastra.

Daca am un presedinte care nu are doua vorbe la un loc, noi toti vom fi vazuti in acest fel.

Se pare ca acest tur de alegeri va arata celor interesati cu cine vor sa se asocieze romanii. Unul este in cardasie cu cei corupti, al doilea este impins in fata tocmai de presedintele actual, insa si el are acolitii lui. Un al treilea face multe gafe comportamentale si este mai retras de fel. Al patrulea este de scoala veche, de dreapta cica, insa are si el scheletele lui prin dulap. Mai sunt vreo doi care sunt plecati cu sorcova, putin extremisti insa nu il intrec prea mult pe altul care isi tot face televiziuni cu Elodia.

Cativa cu siguranta mi-au scapat, nu prea au vizibilitate pe aici, insa candidatul despre care vorbeam mai sus face nota discordanta fata de toti contracandidatii sai.

Bineinteles ca sunt “vocile rele” care, platiti sau nu, spun tuturor ca ar avea ceva. Am incercat sa-i inteleg pe acei oameni care atrag atentia ca nici acest candidat nu ar fi prea breaz, insa am ajuns la concluzia ca multi au, probabil, beneficii de pe urma comentariilor lor.

Daca cineva ar sta sa urmareasca vorbele aduse acestui candidat, ar ramane probabil la fel de surprins ca mine, si ar trage o concluzie similara cu a mea.

Sper intr-o Romanie mai buna!

 

“Democratia este ca un balon umflat ce pluteste deasupra capetelor noastre si ne obliga sa privim in sus, in timp ce alti oameni ne umbla prin buzunare.”

Bernard Shaw.

 

 

Momentul 0 – KinderGarden

Si iata ca incepem marea minune a sistemului nostru in educatie.

Educatia este gratuita. Am verificat si eu asta intr-un final pe propria-mi piele.

Asa cum spuneam am inceput gradinita. Ne-am prezentat la un mini-interviu la directorul institutiei si am luat cu brio primul examen. Am fost acceptati sa ducem piciul la gradinita.

Bucurosi, ne-am culcat pe o ureche si acum tragem o linie.

Ne da statul pentru gestionarea cumsecade a celui mic vreo 40 de RON (LEI) iar gradinita ca institutie, nu cere nimic. Insa te trimite la medicul de familie, medic dintr-un sistem de asemenea gratuit, care iti elibereaza cu doar 5 lei o foita ca piciul are voie in colectivitate si nu este in evidenta cu … lalalala.

Ramanem cu 35 RON, din care ar trebui sa fim economi sa facem cumva astfel incat sa ajunga toata luna, insa apare prima sedinta cu parintii unde aflam de la educatoare ca “ar fi bine” sa venim de acasa cu ceva maruntis pentru ceva carti si altele necesare bunei cresteri.

Rezultat:

Buget depasit.

Investitii peste venit! Faliment GARANTAT!!!

 

Din ciclul “Am fost un dobitoc, mai sunt oare si acum ?”

“Exista aici, in aceasta sala, tineri care au murit in revolutia din decembrie 1989”
— Viorel Catarama

“Lumea are voie sa aiba doua conturi; unul in lei, unul in valuta si inca unul pentru economii. Mai mult nu”
— Florin Georgescu (fost ministru al finantelor)

“S-au verificat toate actele pe fostii trei ani pe care am fost primar”
— Marian Vanghelie

“A garanta proprietatea inseamna a limita dreptul omului asupra proprietatii lui”
— Ion Iliescu

“Bancile sunt conduse de bancheri in toata lumea in afara de Cismigiu si Herastrau”
— Bogdan Balthazar (director de banca)

“Becali e un brand. Eu la Avicola Iasi pot sa fac pui Gigi Becali, daca vreau”
— Gigi Becali

“Doar prin hazardul inconstient social nu se putea ajunge in sfere atat de aureolate si in plan financiar”
— Cornel Dinu (antrenor de fotbal)

“Dumnezeu e cel mai tare serviciu de informatii din lume – stie tot, chiar si-un fir de par”
— Gigi Becali

“Familia e sfanta, pe cand patria….cum sa va spun patria e sacra’
— Dumitru Dragomir

“Destinul meu a fost marcat de soarta”
— Dan Iosif (copil al strazii apoi revolutionar, apoi consilierul lui Iliescu, in prezent parlamentar si om bogat)

“Omul este o persoana umana”
— Gheorghe Hagi

“Este vointa lui Dumnezeu ca eu sa pasc acest popor”
— Gigi Becali

“Domnul Ion Cristoiu a spus despre mine ca sunt corupt pe vremea cand nu eram, in 1993”
— Viorel Hrebenciuc (parlamentar P.S.D .)

“Eu in tinerete eram amfitrion pe oriunde ma duceam”
— Gigi Becali

“Eu sunt pe toate listele de corupti si arestati, dar nu am nicio greata”
— Viorel Hrebenciuc

“Pe la voi prin Chisinau trece Volga, nu? Cum? Nu mai trece?”
— Loredana Groza

“Sigur ca am auzit de El Nino. E numele unui cantaret de muzica latina, nu?”
— Loredana Groza

“La noi, sefii de partide sunt ca vacile in India”
— Antonie Iorgovan

“Domnul Iorgovan e un fel de electron sarit de pe orbita”
— Adrian Nastase

“Omar Hayssam apartine tarii, este un bun al intregului popor”
— Adrian Nastase

“Am invatat putin limba braziliana!”
— Loredana Groza

“M-am certat cu Mitica Dragomir, dar fara jigniri. El m-a facut oligofren, eu l-am facut zdreanta,
dar nu ne-am insultat. In schimb Marian Iancu e obraznic si umbla cu tot felul de jargoane care nu e
bine sa le dai la presa”
— Gigi Becali

“Fiecare are gusturile lui in muzica.. N-are cum sa asculte toata lumea numai Schopenhauer”
— Costi Ionita

Consideraţii asupra totalitarismului în România modernă Comunismul în România – de la ideologie la partid politic

Comunismul, o istorie care nu s-a scris încă

Element central al istoriei românilor de-a lungul veacului XX, comunismul este un subiect a cărui istorie nu a fost scrisă încă. Desigur, au curs valuri de cerneală şi s-au scris rafturi întregi de bibliotecă pe acest subiect, dar o istorie unitară a comunismului nu există. Multe fapte despre partidul care, de la o grupare politică aflată la periferia societăţii româneşti s-a transformat, în mai puţin de 50 de ani într-un partid-stat rămân în umbră, în apecial perioada dintre cele două războie mondiale fiind evitată cu grijă de istorici. Şi de ce nu ar fi în contextul în care, evoluţia partidului după 23 august 1944 este mult mai spectaculoasă decât perioada de început a acestuia, în care comuniştii erau doar nişte proscrişi într-o Românie ce se vroia democratică şi europeană.

Continue reading Consideraţii asupra totalitarismului în România modernă Comunismul în România – de la ideologie la partid politic

Cea mai mare Centrala de Energie solara a inceput productia in aceste zile

Se dau 300.000 de oglinzi controlate de computer, fiecare de  approx 2.5 metri înălțime și 3 metri lățime.  Se controleaza cu ajutorul calculatoarelor astfel incat lumina Soarelui să se concentreze la partea de sus a turnului de approx 155 metri, unde apa este transformata în abur pentru turbine foarte puternice.

Bingo:

Ai cea mai mare centrala solara din lume, sistemul de generare a electrice solare – Ivanpah Solar Electric Generating System

– Proprietarii acesteia sunt NRG Energy, BrightSource Energy și Google

O traducere neoficiala a noutatii de la lansarea oficială a stirii:

Ivanpah Solar Electric Generating System este acum operațională și furnizarea de energie electrică solară pentru clienții din California. La capacitate maximă, trioul de turnuri ale facilitatatii înalte de (approx) 155m produce un total brut de 392 de megawați (MW) de energie solară, energie electrică suficienta pentru a alimenta 140.000 de case din California cu energie curată și de a evita emisia de 400.000 de tone de dioxid de carbon pe an, egală cu eliminarea 72.000 de vehicule in afara drumului.

Întinsa pe o uimitoare suprafata de  5 kilometri pătrați de teren federal în apropiere de granița din California, Nevada, pare al nabii de frumoasa. Uită-te la aceste imagini uimitoare.:

 

 

Preluare si traducere si mai multe poze …

Teoria chibritului si a brichetei – studiu de piata

Sper ca toata lumea stie teoria chibritului insa astazi vom vorbi despre teoria chibritului si a brichetei incercand sa facem un studiu de piata

Acea teorie a chibritului este folosita ca sintagma a unei definitii fara sfarsit. Ea spune ca se ia un bat de chibrit si se rupe in doua jumatati perfecte. Apoi fiecare jumatate este rupta in cate doua jumatati perfecte pentru a obtine patru sferturi perfecte. Continua actiunea cu ruperea celor patru sferturi perfecte in cate doua jumatati perfecte rezultand opt optimi perfecte. Si teoria continua la nesfarsit.

Altul este aspectul pe care vreau sa-l folosesc acum …

Sunt convins ca multi dintre cititori isi aduc aminte de perioada chibritului. Atunci cand pentru a face un foc aprindeai un chibrit. Indiferent ca faceai focul la soba, aprindeai o lampa cu gaz sau iti aprindeai o tigara, primul lucru pe care trebuia sa-l aprinzi trebuia sa fie un bat de chibrit.

MDM183

Continue reading Teoria chibritului si a brichetei – studiu de piata

Tipul ideal de DEMOCRATIE ?

  Democratia

reprezinta o modalitate de conducere a unui sistem social caracterizata prin participarea, in diferite forme, a membrilor respectivului sistem la procesul de conducere. Caracteristic democratiei este difuzarea larga a functiilor de conducere la nivelul grupului, colectivitatii. Opusa este separarea de grup, de colectivitate a functiilor de conducere si exercitarea lor de catre o persoana/ un grup/ organism in afara controlului colectivitatii conduse. Democratia este opusa politic totalitarismului, dictaturii, in general formelor unipersonale de conducere.
In principal, democratia este un instrument de conducere capabil sa realizeze doua functii esentiale:

a. mecanism de negociere, de asamblare si armonizare a pluralitatii de interese ale colectivitatii intr-o conducere unitara si coerenta; din acest punct de vedere ea reprezinta un cadru in care fiecare grup si clasa sociala semnaleaza celorlalte interesele sale, devine constient de interesele celorlalte grupuri si clase si de interesele comune, asigura luarea in considerare, intr-o masura sau alta, a intereselor proprii;

b. mecanism social de comunicare a cunostintelor si informatiilor distribuite in masa colectivitatii, de cumulare si verificare reciproca a lor. Efectul cel mai important al democratiei este realizarea, prin intermediul procedurilor sale specifice de negociere si comunicare, a unui grad substantial e consens. (Dictionar de sociologie)

Democratia politica moderna a luat contururile actuale in sec. XIX, bazandu-se pe cateva principii fundamentale: parlament reprezentativ, separarea puterilor in stat, domnia legii, garantarea drepturilor civile.

Democratia moderna, ca tip ideal, presupune prezenta simultana a doua principii enuntate de John Locke inca din secolul al XVII-lea; ele au fost articulate cu limpezime mai ales dupa Revolutia franceza, cand practica a determinat actualizarea teoriei. Cele doua principii ar putea fi formulate astfel: autonomia colectivitati si autonomia individului.

In jurul acestor doua mari principii se acumuleaza o seama de reguli, depinzand mai mult sau mai putin de ele, alcatuind ansamblul imaginii noastre despre democratie. Tot asa stau lucrurile cu autonomia colectiva, cu ideea de egalitate a drepturilor si cu tot ceea ce implica ea. Daca poporul este suveran, atunci toti trebuie sa participe la putere, avand acelasi rang, ca parti constitutive ale acestui popor. Deci, intr-o democratie, legile sunt aceleasi pentru toti, fie ca individul este bogat sau nu, celebru sau puternic.

In cazul autonomiei individuale, niciodata totala, valabila doar pe un teritoriu limitat, cel al vietii private, s-a dovedit ca doar o singura modalitate o poate asigura, iar aceasta modalitate a devenit un sinonim al libertatii si a fost perceputa ca scop in sine: acesta este pluralismul. Termenul se refera la multiplele fatete ale vietii in societate, dar sensul si destinatia lui sunt mereu aceleasi: pluralitatea asigura autonomia individului. Mai intai, ea garanteaza separarea teologicului de politic, a divinului de uman. Democratia nu le impune cetatenilor sai sa nu mai creada in Dumnezeu, ea le cere numai sa-si mentina credintele in spatiul vietii lor private si sa tolereze diferenta dintre credintele lui si ale altor persoane. Democratia este un regim laic, ne-ateu; ea refuza sa fixeze natura idealului fiecarei vieti personale si se multumeste sa asigure concordanta acestor idealuri diverse, cu conditia ca ele sa nu contrazica totusi, ideile subiacente  ale justitiei.

Sferele in care se incadreaza existenta fiecarui individ trebuie, de asemenea sa ramana separate. Prima separare este cea dintre public si privat. Lumea relatiilor personale nu se confunda cu cea a raporturilor stabilite intre oameni, consecinte ale vietii in societate. Aceasta parte a existentei umane, cea sociala, trebuie asumata intr-un mod mai mult sau mai putin perfect de catre stat si idealul actiunii sale este justitia. Nu tot asa se petrec lucrurile cu relatiile personale in cadrul carora indivizii sunt fiinte unice, de neinlocuit unele in raport cu celelalte. Lumea respectiva, departe de a se supune principiilor de egalitate si de justitie, este tesuta din preferinte si refuzuri.

Separarea politicului de economic se mentine chiar si in sfera publica: detinatorilor puterii politice nu le revine controlul integral al economiei. Mentinerea proprietatii private, in masura in care asigura autonomia individului, este in acord cu spiritul democratic, chiar daca nu este suficienta pentru triumful lui.

De asemenea, diversele organizatii si asociatii publice nu trebuie sa apartina unei singure tendinte politice, adica sa se revendice obligatoriu la o optiune politica oarecare. In fine, mijloacele de difuzare a informatiei, presa, media, biblioteci si altele, raman pluraliste pentru a evita tutela politica unica.

In democratie, insasi viata politica se supune principiului pluralismului. Mai intai, individul este protejat prin lege impotriva oricaror actiuni ale celor ce detin puterea: acesta este un efect al separatiei puterilor, executiva si legislativa. Dreptul si forta raman clar separate, primul controland-o pe a doua. Societatea nu este doar un camp de batalie intre diferitele forte din interiorul ei, ea devine un stat de drept, guvernat conform unui contract obligatoriu pentru toti cetatenii.

Acelasi principiu determina pluralitatea organizatiilor politice, numite partide, intre care cetateanul poate alege. Chiar atunci cand, in cursul alegerilor, unul dintre partide cucereste puterea, partidele invinse, care intra in opozitie au, de asemenea, drepturi, tot asa cum in societatea insasi, minoritatile, desi trebuie sa se supuna vointei majoritatii, nu pierd dreptul de a-si organiza viata privata dupa cum doresc.

In societatile in care mai multe partide au dreptul de a exista in mod legal, ele sunt in mod inevitabil in competitie pentru exercitiul puterii. Un partid are, intr-adevar, prin definitie ca obiectiv nu in mod necesar exercitarea puterii, ci participarea la exercitarea puterii. Dat fiind ca exista mai multe partide in concurenta, trebuie emise reguli potrivit carora sa se desfasoare aceasta concurenta. Deci, un regim de partide pluraliste este constitutional; diferiti candidati care exercita in mod legitim autoritatea cunosc mijloacele pe care au dreptul sa le foloseasca si pe cele care sunt interzise. De asemenea, din pluralitatea partidelor putem deduce legalitatea opozitiei. A putea sa te opui in mod legal guvernantilor este un fenomen ce caracterizeaza un anumit tip de regim, cunoscut in istorie ca apartinand tarilor occidentale. In conditiile existentei unui regim cu partide pluraliste, exercitarea autoritatii ia o forma legala si moderata. In masura in care se desfasoara o concurenta legala intre partide pentru exercitarea puterii, aceasta exercitare are toate sansele sa fie limitata de legile existente si, in consecinta tinde sa fie moderata.

Ajungem astfel la urmatoarea definitie a regimurilor caracteristice tarilor occidentale: acestea sunt regimuri in care exista o organizare constitutionala a concurentei pasnice pentru exercitarea puterii. Organizarea este constitutionala; regulile precizeaza, in scris sau nu, tipurile de concurenta intre indivizi si grupuri pentru exercitarea puterii. Concurenta este pasnica, folosirea fortei sau a loviturii de stat contravine esentei regimurilor occidentale. In democratie, au loc dispute in vederea obtinerii unor bunuri care nu pot fi acordate tuturor, dar aceste dispute nu au loc oricum, iar daca se depasesc limitele fixate, daca se incalca regulile impuse, se iese din granitele a ceea ce numim in mod curent democratie. Exercitarea puterii este temporara, cel care pierde o data nu trebuie sa piarda pentru totdeauna, iar daca cel care castiga ii impiedica pe cei care pierd sa beneficieze de o noua sansa, nu ne mai aflam in granitele a ceea ce numim democratie, caci opozitia a fost scoasa in afara legii. Organizarea pasnica a concurentei pentru exercitarea puterii are ca expresie normala alegerile.

Insa dificultatea majora intr-un regim astfel definit este provocata de faptul ca tuturor li se dau ordine in numele catorva. Guvernantii nu reprezinta in mod direct decat o majoritate in cele mai bune cazuri, uneori chiar o minoritate de alegatori si totusi toti cetatenii trebuie sa se incline in fata vointei reprezentantilor unora. Rousseau ne-a oferit formula ideala de conciliere. El scria: “atunci cand ma supun ordinelor majoritatii, chiar daca nu sunt de acord cu aceasta majoritate, ma supun mie insumi, caci am dorit un regim in care vointa majoritatii sa faca legea.” (J.J. Rousseau, “Du contrat social”)

Desi nu putem spune cu siguranta ca aceia care se opun fara succes unei anumite decizii sau politici isi dau consimtamantul atunci cand acestea sunt aplicate in pofida opozitiei lor, putem spune cu certitudine ca ei sunt totusi obligati sa se supuna acelei decizii in masura in care accepta atat principiul deciziei majoritatii cat si corectitudinea procedurilor prin care este adoptata decizia sau politica aplicata. Daca accepti ca unanimitatea este aproape o imposibilitate si ca o decizie a majoritatii este cel mai bun lucru care ramane, trebuie de asemenea sa accepti, ca regula generala, ca te vei supune deciziei majoritatii atunci cand se intampla sa te afli in minoritate. Acesta este sensul in care putem spune despre un sistem de luare a deciziei de catre majoritate, ca se bazeaza pe consens. Atat timp cat toti cetatenii isi pastreaza sanse bune de a se afla in majoritate macar asupra unor probleme majore si semnificative, cei mai multi, daca nu chiar toti, vor fi multumiti sa accepte principiul majoritatii. Ei nu vor simti ca principiul ar opera o discriminare impotriva lor.

Daca o societate este oricum atat de divizata incat contine una sau mai multe minoritati permanente, care stiu ca, in problemele care conteaza cel mai mult pentru ele, nu pot spera sa isi urmeze vreodata propria cale, tocmai pentru ca opereaza principiul majoritatii, atunci acest principiu inceteaza sa mai fie adecvat. Existenta unor minoritati permanente, ale caror aspiratii, dorinte si chiar principii sunt sitematic ignorate sau calcate in picioare in procesele colective de luare a deciziilor, poate face cu usurinta o democratie majoritara sa devina inoperanta.

Drept urmare, exista motive pentru a respinge orice echivalare bruta a democratiei cu un principiu nenuantat al domniei majoritatii. Poporul nu poate fi echivalat doar cu majoritatea. Minoritatile sunt si ele o parte a poporului, iar interesele, vederile si convingerile lor trebuie luate in considerare, pe cat posibil, in procesul aplicarii politicilor si al luarii deciziilor. Desigur ca acest lucru nu este intotdeauna posibil. Adesea compromisul nu poate fi realizat: trebuie facuta o alegere intre politici diametral opuse. Dar o democratie in care unele grupuri etnice, religioase sau politice se afla permanent in minoritate si si astfel in opozitie are mari sanse sa devina instabila si sa isi piarda legitimitatea. In conditii extreme, o minoritate, si in special o minoritate nationala, aflandu-se intr-o asemenea situatie, poate decide pur si simplu sa aleaga secesiunea si crearea unei societati si a unui stat in care ea formeaza majoritatea.

In aceeasi ordine de idei, autorul Anthony Arblaster afirma ca “democratia nu implica pur si simplu o diversitate fara limite in interiorul societatii. Ea are nevoie de o fundamentare nu numai a valorilor comune, ci si a experientei comune, astfel incat oamenii sa se poata identifica cu sistemul politic caruia ii apartin si sa poata avea incredere in procedurile si rezultatele sale. Este de asemenea necesar ca nici o minoritate semnificativa sa nu se simta permanent exclusa de la exercitarea puterii si influentei, ca indivizii si grupurile sa fie, in linii mari, egali in capacitatea lor de a influenta rezultatul procesului politic comun si ca aceast rezultat sa incorporeze mai curand ceea ce oamenii recunosc a fi interesele generale ale societatii decat o simpla combinare sau linie mediana a intereselor diverselor grupuri particulare organizate sau a unor interese concrete.” (A. Arblaster, “Democratia”, ed. Du Style, Bucuresti, 1998, p. 109)

In concluzie, am putea spune ca principiul regimurilor pluraliste este o combinatie de doua sentimente: respectarea legalitatii si a regulilor si sensul compromisului. Potrivit lui Montesquieu, principiul democratiei este virtutea, definita mai intai prin respectarea legilor si prin sustinerea egalitatii. Raymond Aron adauga si reprezentativitatea si concurenta intre partide. In mod efectiv, principiul fundamental al democratiei este respectarea regulilor si a legilor deoarece, dupa cum am vazut esenta democratiei occidentale este legalitatea in cadrul concurentei pentru exercitarea puterii. O democratie sanatoasa este aceea in care cetatenii respecta nu numai constitutia care fixeaza modalitatile luptei politice, ci si toate legile care definesc cadrul in care se desfasoara activitatea indivizilor. Autorul Raymond Aron considera ca “nu este suficient respectul fata de reguli sau fata de legi, este nevoie si de altceva care nu este scris si care nu este strict legat de legalitate, simtul compromisului. Notiunea de compromis este dificila, echivoca; in functie de limba ea are un sens peiorativ sau laudativ. Insa, la urma urmei, a accepta un compromis inseamna a recunoaste legitimitatea partiala a argumentelor celorlalti, inseamna a gasi o solutie care sa fie acceptabila pentru toti.” (R. Aron, “Democratie si totalitarism”)

Nu toate regimurile democratice respecta aceste principii care am putea spune ca sunt reunite doar intr-un model ideal. Exista regimuri cu partide multiple cu etape intermediare de autoritate, regimuri cu partide multiple in care concurenta electorala este falsificata prin diferite tipuri de presiuni guvernamentale, regimuri cu partide multiple in care o fractiune a populatiei este scoasa in afara legii si nu participa, in mod real, la competitia electorala. In anumite regimuri, care in aparenta sunt regimuri cu partide multiple, pluralitatea este o fictiune, partidele pluraliste comporta in realitate o directie unica. In termeni abstracti, se pot distinge trei tipuri de imperfectiuni in raport cu tipul ideal al regimului democratic. Mai intai, neaplicarea in mod regulat a legitimitatii electorale, fie prin excluderea unei fractiuni a cetatenilor, fie prin manipularea alegerilor. Apoi, neaplicarea regulata a regulilor concurentei pasnice, fie intre partide, fie in parlament. Si in fine, caracterul nereprezentativ al partidelor, acestea reprezentand decat o modesta minoritate din tara, iar comunicarea intre grupurile sociale si partidele care pretind ca le reprezinta fiind intrerupta.

Acest principiu al pluralismului ce limiteaza puterea politica si asigura autonomia individului nu are o acoperire universala, ci este, la randul sau, limitat. Astfel, statul democratic nu admite nici un fel de pluralism in ceea ce priveste folosirea legitima a violentei: doar statul are armata si politie pentru a reprima orice manifestare privata a violentei si orice incitare la angajarea pe o asemenea cale. Si desi statul nu impune nici un ideal de viata pentru cetatenii sai, sunt excluse aspectele ce contrazic principiile sale: de exemplu, el ii pedepseste pe cei care predica violenta sau practica discriminarea fata de anumite grupuri, atacand astfel egalitatea in fata legii. Refuzul pluralismului se poate extinde si in alte domenii, fara ca astfel sa fie sub semnul intrebarii identitatea democratica.

Dincolo de avantajele sale nete, democratia prezinta si dificultati specifice: consum de timp, blocarea deciziei, permite exprimarea conflictelor latente, protectia unor interese particulare in procesul decizional.

Democratiilor le sunt adresate adesea diferite reprosuri, in special de adeptii unor regimuri de tip totalitar. Unul dintre ele ar fi fragilizarea legaturii sociale: societatea democratica este “individualista”; daca ea asigura autonomia persoanelor, o face cu pretul a ceea ce constituie insasi existenta lor – interactiunea sociala. Spatiul public se restrange si este in pericol, in beneficiul sferei private, iar societatea este amenintata de atomizare. Conservatorii profetesc ca statele democratice vor fi populate de singuratici nefericiti. O alta caracteristica care face subiect de critici este disparitia valorilor comune: aceasta situatie a debutat cu despartirea statului de biserica si va sfarsi prin a anula orice reper comun al indivizilor , fiecare isi va putea alege propriile valori, fara sa-i pese de ale celorlalti. (Tzvetan Todorov, “Memoria raului, ispita binelui. O analiza a secolului”)

Raymond Aron afirma ca “regimurile constitutionale-pluraliste, pe care le numim in mod curent democratice, nu pot sa nu deceptioneze in egala masura pentru ca sunt prozaice si pentru ca virtutile lor supreme sunt negative. Prozaice pentru ca, prin definitie, acorda mai multa atentie imperfectiunilor naturii umane; ele accepta ca puterea sa iasa din competitia intre grupuri si idei; ele se straduiesc sa limiteze autoritatea, din convingerea ca oamenii abuzeaza de putere atunci cand ajung la ea. Aceste regimuri au si virtuti pozitive, chiar daca e vorba numai de respectarea constitutionalitatii, a libertatilor individuale, dar virtutile lor cele mai inalte provoaca efecte negative. Un regim care tolereaza conflictul permanent al ideilor, intereselor, al grupurilor si persoanelor nu poate sa nu reflecte caracterul oamenilor care il fac sa existe. Este putin probabil sa poate exista un regim in care oamenii politici sa fie pe deplin constienti in acelasi timp de interesele particulare pe care le reprezinta si de interesul colectiv pe care trebuie sa il serveasca; un regim in care conflictele de idei sa se dezlantuie in voie, in care presa sa fie obiectiva, iar cetatenii sa isi pastreze simtul solidaritatii in pofida conflictelor care ii opun pe unii altora.” R. Aron, “Democratie si toatlitarism”)

Dupa parerea lui R. Aron regimurile democratice sunt in marea lor majoritate corupte.

Fenomenul coruptiei poate fi definit astfel: incalcarea sistematica si nesanctionata a normelor unei organizatii sau institutii, de catre unii membri care, in virtutea faptului ca detin o anumita autoritate, utilizeaza resursele organizatiei cu destinatii diferite de scopurile acesteia. In epoca moderna, coruptia a fost privita prioritar in relatie cu sistemul politic. Astazi ea este studiata ca fenomen caracteristic organizatiilor birocratice. Unii autori considera coruptia ca abandonare a standardelor asteptate de comportament de catre cei ce detin autoritatea, in vederea obtinerii unor avantaje personale, abandonare nesanctionata. O astfel de definitie este insa restrictiva, deoarece nu este obligatoriu sa existe avantaje personale: coruptia poate rezulta si din credinta in anumite valori si idealuri, altele decat cele ale organizatiei de apartenenta. Pe de alta parte, coruptia poate fi, in unele societati subdezvoltate, un fenomen mai mult sau mai putin normal, constituind principala sursa de castig pentru categorii largi de indivizi. In sistemele totalitare, in cele comuniste in special, coruptia a fost tolerata din considerente politice, fiind utilizata ca instrument de control social. Coruptia se intalneste practic in orice societate, chiar si in cele cu indelungata traditie democratica. In orice societate putem identifica mai multe forme de coruptie in functie de tipul de norme incalcate, de institutiile in care se produce, ca si in functie de modelele culturale care o genereaza. Astfel putem identifica o coruptie politica, una morala, una economico-administrativa si chiar una culturala. (Dictionar de sociologie)

Autorul francez Raymond Aron distinge trei tipuri de coruptie in functie de cauza principala care o determina. Astfel, poate exista coruptie in institutiile politice, fie in spiritul public, fie in infrastructura sociala.

Coruptia institutiilor politice apare atunci cand sistemul partidelor nu mai corespunde diferitelor grupuri de interes sau atunci cand functionarea sistemului partidelor este de asa natura incat din rivalitatea partidelor nu rezulta nici o autoritate stabila.

Al doilea tip de coruptie este cel al spiritului public, Montesquieu ar fi spus coruptia principiului. Pot fi concepute mai multe modalitati ale coruptiei principiului: fie spiritul partizan sfarseste prin a inlatura constiinta binelui comun, fie spiritul de compromis, necesar functionarii regimului, sfarseste prin a impiedica orice decizie clara si orice politica hotarata.

Coruptia poate avea ca origine si infrastructura sociala, atunci cand societatea industriala nu ar mai reusi sa functioneze, atunci cand rivalitatile sociale ar avea o asemenea intensitate incat puterea politica, cea a partidelor, ar fi incapabila sa le stapaneasca.

Democratia reprezinta o forma de conducere pentru care societatea actuala a optat cu claritate. Urmatoarele argumente sunt de regula invocate in favoarea eficientei superioare a democratiei:

a. superioritatea gandirii colective asupra celei individuale, mai ales in solutionarea problemelor cu un grad ridicat de complexitate; procedurile gandirii colective sunt tot mai des utilizate in toate domeniile, inclusiv in stiinta;

b. crearea consensului: acceptarea deciziilor este mult mai ridicata in conditiile participarii la luarea acestora;

c. motivare: participarea la luarea deciziei ridica substantial gradul de implicare, de responsabilitate, in timp ce sistemele nondemocratice genereaza pasivitate, rezistenta, ostilitate, apatie, alienare;

d. exista o relatie clara intre procedurile democratice si creativitatea, inventivitatea sistemelor;

e. democratia este o baza necesara pentru orientarea flexibila, deschisa pentru experimentare, analiza critica; in contast, sistemele nondemocratice devin defensive, inchise la realitate, rigide;

f. reprezinta singura modalitate de promovare constructiva si consensuala a pluralitatii intereselor care caracterizeaza o colectivitate si de aici gradul relativ scazut de conflictualitate si de alienare;

g. control eficace asupra exercitarii conducerii de catre intreaga colectivitate.

Blogul meu propriu si impersonal sau personal