Puterea BIROCRATICA

Pericolul reprezentat de puterea birocratica sta in faptul ca valorile instrumentale vor ajunge sa domine organizatia in general, ca logica posibilitatilor oferite de mijloace va prevala asupra stabilirii scopurilor.
Diviziunea muncii si controlul formal al acesteia dau nastere impreuna unei capacitati impresionante de organizare, sursa a puterii birocratice ca grup social. Puterea ei este legitimata atat pe baza autoritatii mai ample detinute de rationalitatea tehnica si de expertiza specializata.
Problema managementului birocratic va fi tendinta concentrarii INTENSIVE a puterii necesara pentru a asigura controlul social al muncii, mai degraba decat una a largirii extensive a sferei administrative ca atare.
Ideologiile birocratice legitimeaza aceasta putere ocultand-o in spatele functiilor de statut, al cerintei de mentinere a ordinii si necesitatilor eficientei tehnice, al pretentiilor de a servii interesului general

Divizarea muncii si partajarea in statute/roluri a responsabilitatii, avand consecinta fragmentarea cunoasterii, in ierarhia admninistrativa dominanta-subordonare proprie unei colectivitati organizationale, birocratia va genera un invelis protector constand in secretomanie pentru a-si putea exercita functiile fie in interesul “eficientei”, fie in cel al “ordinii”.
Prin monopolizarea informatiei si secretomanie birocratia isi supraextinde puterea, (“caderea nivelurilor”= “dublarea”, “scoaterea din functie”) devine o putere autonoma ia forma paternalismului: “Numai noi avem imaginea de ansamblu si de aceea stim cel mai bine ce este de facut.” Dinamica centrului de putere supraextins derivat din nevoia de control social provine de multe ori si din supraextensia in urmarirea altor interese, straine de cerintele organizatiei.
Secretomania (monopolizarea informatiei), de pilda, nu devine endemica decat in cazul in care exista motive puternice pentru a ascunde oamenilor abuzurile, propriile greseli si incompetenta.
Daca vom cauta motive, vom descoperi ca de cele mai multe ori SECRETOMANIA isi are originea in nevoia de control sistematic caracteristic autoritatii paternaliste in cadrul unui sistem inchis de autoreglrare organizationala.
Dar aceasta nu este decat o manifestare culturala tipica acelor profesiuni care nu au nci o responsabilitate fata de cei pe care ii servesc, ea nefiind proprie exercitarii abilitatilor tehnice ca atare.
In particular, valorile ordinii si sigurantei, nutrite intr-un mediu birocratic in care totul este reglementat cu precizie, diferentele permanentizate de statul social vor ajunge sa prevaleze asupra abordarii inventive, plina de riscuri ce trebuie asumate.
Puterea birocratica isi are, de fapt, sursa primara in diviziunea stricta a muncii si a responsabilitatilor. In mod inevitabil ce stie un angajat nu stie altul si exista tendinta de a abuza de acesta expertiza focalizata. O data cu promovarea in ierarhie aceasta putere a expertului se manifesta pe verticala. Seful ierarhic pentru a-si pastra autoritatea asupra subordonatilor, pentru a-si consolida “puterea de expert” tinde sa ceara acestora cat mai multe informatii dandu-le in schimb cat mai putine despre ansamblul obiectivelor si a organizatiei (“Nu-i treaba lor”, “Nu-i duce pe ei capul”). Pe masura ce trece timpul aceasta mentalitate se cronicizeaza si contribuie la izolarea umana dintre nivelurile ierarhice. La aceasta dezvoltare oculta si autosuficienta a puterii birocratice contribuie esential si procesul comunicational de tip birocratic.
Asa ajungem la intrebarea pe care o pun eu acum:

Cine conduce LUMEA ?
cine-conduce-lumea-si-romania-poza-obama-berlusconi-medvedev-intalnire-rang-inalt-grupul-de-la-roma-g20-fmi-onu