Comercializare Plaja

Plaja noastra – Plaja voastra

Ma confrunt in ultimul timp cu o dilema:

Oare cum este mai bine? Sa ma duc la plaja unde ma taxeaza proprietarul sau sa ma duc la plaja unde am voie?

Sa le iau pe rand…

Imi aduc aminte de Plaja Modern care avea un sistem de taxare. Daca vroiai sa intri pe plaja trebuia sa platesti ceva banuti la intrare, unde ti se oferea un bilet care era verificat de un controlor inainte de a intra pe plaja. In vremurile acelea, in nordul plajei numite mai sus, puteai face plaja in “salbaticie” nefiind “amenajat” cu magazine sau vanzatori ambulanti.

Da riscul era mare, pentru ca nu primeai vreo garantie, servicii de salvamar, de paza sau mai stiu eu ce. Insa plajile salbatice erau similare cu cea de la Mamaia din punctul de vedere al platii vreunei taxe, in acea vreme, pentru ca in Mamaia nu se percepea taxa.

Acum, in zilele in care se taxeaza si se comercializeaza tot, plajele se vand catre beneficiari care la randul lor se obliga sa aibe grija de parcela si vin cu ceva in plus… taxeaza parcela.

Majoritatea plajilor “salbatice” au disparut, se vinde/inchiriaza tot. Asa se face ca in aceste vremuri ca sa te duci la plaja trebuie sa faci “planuri de vacanta” pentru a-ti optimiza cheltuielile.

Si ajungi la plaja, te gandesti ca plaja este libera (pentru ca asa stii tu si asa ai simtit intotdeauna) si iti asezi prosopul/cearceaful  la cativa metrii de sezlongurile pe care nu le suporti pentru ca vei gasi ca este mai igienic nisipul decat un sezlong atata vreme cat nu e al tau personal. Stii cum merg lucrurile, ai fost acolo, ai vazut cum este promovata afacerea cu sezlongurile, vezi ca sunt exploatate forte de munca tinere si stii ce fel de servicii ti se pot oferi si pur si simplu nu vrei sa faci parte din grupul elitist de mari fani ai statului pe plastic.

Surpriza vine cand, dupa ce asezi prosop/cearceaf, si dupa ce te intinzi cu toate “acareturile” vine un angajat – proaspat viitor absolvent de ceva, si cu o privire tulbure – de la oboseala probabil – iti spune ca regulamentul acelei plaje prevede aici sezlonguri si mai in dreapta (sau stanga – dupa caz) este locul pentru cearceafuri si ca acest regulament este scris la intrarea pe plaja. In acel moment iti aduci aminte de niste injuraturi puse la pastrare pentru astfel de momente speciale. Te intrebi, unde ai gresit, cat de prost ai fost ca nu ai citit “contractul la distanta” care este pe un panou la intrarea pe plaja, si cat de prost poti fi daca te muti – sub privirile apasatoare ale grupului elitist. Exista varianta financiara, cea in care propui sa-i platesti omului locul pentru un sezlong dar tu sa fii lasat sa stai pe cearceaful tau. O scoti din putul gandirii si te trezesti ca vine o persoana mai apropiata de proprietarul plajei (probabil sef de-al lui asta micu’) si iti spune ca trebuie sa platesti pentru cel putin doua sezlonguri pentru ca sunteti doua persoane.

Acuma… eu stau si ma gandesc … de ce? Doar pentru umilirea persoanei care vine la plaja si nu are chef sa stea pe sezlong? Pentru ca tu esti mai de “moda veche” si iti place sa asculti nisipul cand te intinzi pe plaja?

Se pare ca cine ia in arenda o bucata de plaja aduce si un set de reguli ce pot leza niste drepturi doar pentru ca a scris o pancarta cu un “contract la distanta”.

Mai avem noi oare dreptul de a face plaja fara sa fim taxati pentru asta?