Category Archives: Personale

Frica – o metoda …

Poate ca stiti de frica ca o metoda care sa va aduca aminte despre frica. Cu siguranta o simtiti cu totii si o stiti aproape. Unii dintre voi stiti ca frica este ceva intern, intim, ca religia. De fapt frica vine din religie sau invers.

Suntem crescuti cu totii cu frica. Cu frica de Dumnezeu, de cainii mari, de tiganii ce ne pot lua de pe strada, de drobul cel mare de sare sau chiar cu frica de a nu ne fi frica. Frica este o metoda care este menita sa ne aduca o educatie comportamentala. Ea ne invata grija, ne arata calea si ne face sa fim constienti de riscuri. Tot ce stim, ce invatam despre modul in care trebuie sa ne comportam vine din frica. O respiram, o mancam, traim cu ea si cateodata facem si dragoste cu ea. Este mereu alaturi de noi, este amanta perfecta, mereu in umbra si mereu acolo. Continue reading Frica – o metoda …

Plaja noastra – Plaja voastra

Ma confrunt in ultimul timp cu o dilema:

Oare cum este mai bine? Sa ma duc la plaja unde ma taxeaza proprietarul sau sa ma duc la plaja unde am voie?

Sa le iau pe rand…

Imi aduc aminte de Plaja Modern care avea un sistem de taxare. Daca vroiai sa intri pe plaja trebuia sa platesti ceva banuti la intrare, unde ti se oferea un bilet care era verificat de un controlor inainte de a intra pe plaja. In vremurile acelea, in nordul plajei numite mai sus, puteai face plaja in “salbaticie” nefiind “amenajat” cu magazine sau vanzatori ambulanti.

Da riscul era mare, pentru ca nu primeai vreo garantie, servicii de salvamar, de paza sau mai stiu eu ce. Insa plajile salbatice erau similare cu cea de la Mamaia din punctul de vedere al platii vreunei taxe, in acea vreme, pentru ca in Mamaia nu se percepea taxa.

Acum, in zilele in care se taxeaza si se comercializeaza tot, plajele se vand catre beneficiari care la randul lor se obliga sa aibe grija de parcela si vin cu ceva in plus… taxeaza parcela.

Majoritatea plajilor “salbatice” au disparut, se vinde/inchiriaza tot. Asa se face ca in aceste vremuri ca sa te duci la plaja trebuie sa faci “planuri de vacanta” pentru a-ti optimiza cheltuielile.

Si ajungi la plaja, te gandesti ca plaja este libera (pentru ca asa stii tu si asa ai simtit intotdeauna) si iti asezi prosopul/cearceaful  la cativa metrii de sezlongurile pe care nu le suporti pentru ca vei gasi ca este mai igienic nisipul decat un sezlong atata vreme cat nu e al tau personal. Stii cum merg lucrurile, ai fost acolo, ai vazut cum este promovata afacerea cu sezlongurile, vezi ca sunt exploatate forte de munca tinere si stii ce fel de servicii ti se pot oferi si pur si simplu nu vrei sa faci parte din grupul elitist de mari fani ai statului pe plastic. Continue reading Plaja noastra – Plaja voastra

Studiu de caz – Samaritean

Uf… Azi va povestesc un studiu de caz – samaritean. Se pun la dipozitie urmatoarele elemente: un cartier “de cartier”, un grup de trecatori si un om, care la ceas de vara a pus cateva pahare peste ce putea duce… Omul trece, are un baston si are o rana la picior … pansata defectuos, iar dintr-o data cade. O ceata de copii de cartier se aduna in jurul lui si o parte se amuza iar o parte sunt contrariati. Omul nu se mai ridica, nu mai misca si lumea adulta “de cartier” se comporta pasiv … Grupul de trecatori ajunge indreptul omului cazut, unul dintre ei se apleaca, aplica doua palme si omul cazut reactioneaza. Copii spun ca a cazut, trecatorul ridica privirea catre vecinii “de cartier” care … subit devin oameni. Se aduna cu mic cu mare, toti il cunosc pe cazut, toti spun ca e normal sa faca din-astea, dar … il apuca, il ridica din strada si pun copii sa se duca la “apartinatori”. Apar “apartinatorii” cazutului, si il culeg pe acesta catre odihna. In urma lor raman trecatorii si vecinii “de cartier” care sustin ca omul toarna pana cand pica si chiar s-a aruncat odata de la etaj, intr-o stare similara cu aceasta, au venit atunci pompieri, salvare, politie …etc.
Trecatorii apoi … isi continua drumul. Continue reading Studiu de caz – Samaritean

Cu castile pe cap mergi singur pe drum…

Eu nu stiu de ce dar in ultima vreme ma agaseaza o melodie. O melodie ce inventeaza termenul POHUI (?!) care habar nu aveam cine o canta. O ascult cu placere la radio, in masina dau chiar la maxim cand conduc singurel, ce mai, nu sunt multe melodiile care ma fac sa vibrez…
Aceasta melodie este una care imi aduce aminte de mine, de cel care sunt eu si nu de cel care il arat celor din jur. Celor din jurul meu le arat un om destul de transparent si previzibil un om care lupta si in acelasi timp este integru, de cuvant, dur si insensibil. Un amestec de calitati si defecte ce vin cateodata in conflict cu cei din jurul meu si cateodata cu mine.
Nu, nu sunt un om cum vreau eu, ma chinui sa fiu un om asa cum vrei tu, si daca te simt…ma transform ca un cameleon. Stiu sa fiu si autoritar daca tu vrei, stiu sa fiu si submisiv, stiu sa te laud si sa te critic si mi-e indiferent de efect.
Dar… revenind la melodie … asa cum spuneam, imi aduce aminte de mine, cel care mic fiind plecam de acasa, in lume, in locuri numai de mine stiute, si cautam sa vad frumusetea din jur, acea frumusete care te face sa plangi. Nu stiu cati pot face asta… Cati pot plange cand vad ceva frumos? De mic am plans de durere pana cand am hotarat sa plang doar de fericire. Am plans asa cum plange orice copil, cand am iubit prima fata frumoasa pentru mine (habar nu avea dar o stiu si acum), am plans ca un adolescent la cealalta prima mare iubire (pentru frumusete si fericire), am plans cand am gasit ce vreau sa fie frumos in viata mea, am plans cand am obtinut tot ce mi-am dorit si, pana acum am reusit sa plang doar de fericire.
Melodia asta … imi aduce aminte de mine intr-un moment in care … uitasem …
MULTUMESC!

 

Puterea BIROCRATICA

Pericolul reprezentat de puterea birocratica sta in faptul ca valorile instrumentale vor ajunge sa domine organizatia in general, ca logica posibilitatilor oferite de mijloace va prevala asupra stabilirii scopurilor.
Diviziunea muncii si controlul formal al acesteia dau nastere impreuna unei capacitati impresionante de organizare, sursa a puterii birocratice ca grup social. Puterea ei este legitimata atat pe baza autoritatii mai ample detinute de rationalitatea tehnica si de expertiza specializata.
Problema managementului birocratic va fi tendinta concentrarii INTENSIVE a puterii necesara pentru a asigura controlul social al muncii, mai degraba decat una a largirii extensive a sferei administrative ca atare.
Ideologiile birocratice legitimeaza aceasta putere ocultand-o in spatele functiilor de statut, al cerintei de mentinere a ordinii si necesitatilor eficientei tehnice, al pretentiilor de a servii interesului general

Divizarea muncii si partajarea in statute/roluri a responsabilitatii, avand consecinta fragmentarea cunoasterii, in ierarhia admninistrativa dominanta-subordonare proprie unei colectivitati organizationale, birocratia va genera un invelis protector constand in secretomanie pentru a-si putea exercita functiile fie in interesul “eficientei”, fie in cel al “ordinii”.
Prin monopolizarea informatiei si secretomanie birocratia isi supraextinde puterea, (“caderea nivelurilor”= “dublarea”, “scoaterea din functie”) devine o putere autonoma ia forma paternalismului: “Numai noi avem imaginea de ansamblu si de aceea stim cel mai bine ce este de facut.” Dinamica centrului de putere supraextins derivat din nevoia de control social provine de multe ori si din supraextensia in urmarirea altor interese, straine de cerintele organizatiei.
Secretomania (monopolizarea informatiei), de pilda, nu devine endemica decat in cazul in care exista motive puternice pentru a ascunde oamenilor abuzurile, propriile greseli si incompetenta. Continue reading Puterea BIROCRATICA

Prietenilor mei de FB !

Prietenilor mei de FB va spun bine v-am gasit!

Aceasta aste o scrisoare dedicata voua. Ea este una de incurajare. Dupa ce o veti citi veti observa ca mesajul se va autodistruge 🙂 .

Doar pentru ca sunteti prietenii mei de Facebook nu inseamna ca trebuie sa ma adulati! Va dau voie sa ma criticati, si sa nu fiti de acord cu mine. Este normal ca fiecare dintre noi sa avem propriile pareri si trairi despre un subiect anume. Valorile si normele dupa care ne traim clipa sunt diferite si nu trebuiesc a fi intotdeauna aceleasi. Nu va voi impune asta. Nu va voi ruga sa va schimbati religia. Nu voi incerca sa va schimb parerile proprii. Doresc doar sa “fim prieteni”!

Un aspect foarte neplacut pentru mine, legat de FB, este lipsa butonului “UnLike” sau “I hate it!” sau oricare alta manifestare in cuvinte a acestei stari. Nu stiu cum voi puteti da “Like” unei povesti dramatice, unui caz trist sau a unei situatii tulburatoare.

E tsunami in lume…lumea face poze si toti FB-stii dau “Like” – WTF !!!

E cutremur undeva … lumea face poze si toti FB-stii dau “Like” – WTF!!!

Se omoara aia in Turcia, apar imagini de o violenta rara, si FB-stii dau … “LIKE” ?

Vine Ponta si zice: “Eu nu am plagiat!” si … ce fac FB-stii??? Dau LIKE ?!

Si povestea continua…

Asa ca apare o idee in mintea mea: De ce FB nu ne lasa sa dam “Unlike”? Avem intr-adevar optiunea de a da “Unlike” dar numai dupa ce am dat “Like” si nu face altceva decat sa neutralizeze acest “Like”. De ce nu exista un buton special: “Unlike”?

Eu cred ca un buton “Dislike” ar putea atrage “punerea la zid” a  unui numar considerabil de oameni.  Facebook este o platformă de identități care contează în lumea de interacțiuni sociale locale, si nu s-ar posta nimic pe Facebook, dacă utilizatorii nu ar fi mulțumiti cu ceea ce se reflectă pe identitatea lor în ochii prietenilor, familiei, colegilor sau potențialilor angajatori. Chiar am auzit spunându-se că Facebook va permite ca toti utilizatorii să realizeze o oglinda – să se “vanda” cum doresc în ochii oamenilor pe care îi cunosc.
Continue reading Prietenilor mei de FB !

Pentru sanatatea Dumneavoastra …

Cu siguranta “Pentru sanatatea Dumneavoastra…” aduce un continut cunoscut tie, cititorule, si chiar familiar ai putea spune. Asa mi se intampla si mie, si rezonanta celor spuse in cadrul acelor mesaje imi lasa urme adanci in minte.

Cea mai buna scuza este cea prin care tu previi prin procedeul : “Ti-am spus eu!” .

Copilul tau face primii pasi si o ia la fuga… tu tipi dupa el si ii spui : “Ai grija sa nu cazi!” … copilul cade si apoi il dojenesti cu “Ti-am spus eu!”.

  • Pentru sanatatea dumneavoastra, evitați excesul de sare, zahăr și grăsimi !
  • Pentru o viaţă sănătoasă, consumaţi zilnic fructe şi legume!
  • Pentru o viaţă sănătoasă, faceţi mişcare cel puţin 30 de minute în fiecare zi!
  • Pentru o viaţă sănătoasă, consumaţi zilnic minimum 2 litri de lichide!
  • Pentru o viaţă sănătoasă, respectaţi mesele principale ale zilei!
  • Consumul excesiv de alcool dăunează grav sănătății!

Mi se pare mie sau asta fac ai nostrii conducatori cu astfel de mesaje? Au grija de noi si ne “predojenesc” (nu cred ca exista termenul pe undeva) si in cazul in care noi patim ceva ei vor avea o reactie de “Ti-am spus eu!” ?

Personal am o parere ce tinde sa-i ia, si sa-i bage la aceeasi oala pe cei ce ne conduc “cu drag si spor”, si incerc sa-i vad ca imi sunt asemenatori… le dau o scuza ca fac parte dintre oi (chiar daca sunt oi mai puternice financiar decat mine), pentru ca … ceea ce ei lanseaza … mi se pare de domeniul fantasticului. Continue reading Pentru sanatatea Dumneavoastra …

Prima CRIMA in direct!

Sa va povestesc despre prima crima in direct : Acum vreo 2-3 ani de zile, pe malul marii, un tata si baietelul lui de vreo 3-4 anisori descopera un crab. Marea mai aduce vietati debusolate, daca este agitata de la vreo furtuna sau daca se creeaza conditii pentru asa ceva. Asa ca un crab pe mal de mare nu este o mare tragedie, selectia naturala isi spune cuvantul in aceste cazuri si asta ma face impasibil la astfel de vietati nenorocite de soarta care sunt destinate pieirii.

Totusi, altceva mi-a atras atentia… Dialogul dintre cele doua personaje:

-Uite un crab! Vezi?! Asa arata un crab… Are clesti, picioare …

-Au ! Misca! Omoara-l tati!

Urechea mea era deja in spate, si exclamatia m-a facut sa intorc capul si am vazut copilul aratand cu degetul si tatal “killarind” crabul cu o ceva la indemana, piatra ceva… Continue reading Prima CRIMA in direct!

Sunt sensibil la VACCINURI !

Da, sunt sensibil la vaccinuri, nu la cele pe care le-am facut deja, pentru ca eram prea mic sa am puterea de decizie, ci la cele ce le voi face copiilor mei. Nici nu s-au nascut bine si au trebuit a fi vaccinati, si nimeni nu a spus nimic despre obligativitate, despre riscuri si despre faptul ca eu, ca parinte sunt “responsabil”.

Ati auzit mai nou de termenul de “contract la distanta”? Este ceea ce face Microsoft cand iti cumperi un calculator cu Windows preinstalat. Apare EULA si daca treci mai departe ai fost de acord cu ea. Daca nu … anulezi instalarea si automat functionarea calculatorului. Similar este si la vaccinuri. Ai facut vaccin copilului esti direct responsabil, noi am pus pe prospect toate cele si tu ca parinte … ai decis sa faci vaccin.

Am inceput asadar sa fiu mai precaut si fiecare vaccin l-am facut cu inima cat un purice. La fiecare vaccin mi s-a parut ca se rupe o bucata din mine. Cel mai dur a fost vaccinul facut la cateva zile dupa nastere, unde tu ca si parinte, tii copilul fix ca sa nu se rupa acul… M-am simtit ad-literam ca la abator, neputincios si facand un lucru care nu vroiam sa-l fac, doar pentru ca asa se face. Continue reading Sunt sensibil la VACCINURI !