Tag Archives: libertate aparenta

De ce NU la Windows 10

Buun,

A aparut noul Windows 10, mult asteptatul de unii si poate ultimul Windows asa cum spun altii …

Am apucat sa il testez inainte de a-l pune cei de la Microsoft pe piaţă.  Voi încerca sa scriu aici de ce anume nu aş dori să ţin Windows 10 in casă pe vreun calculator sau telefon.

In primul rând, cei de la Microsoft vin cu oferta gratuitatii upgrade-ului de la diverse alte versiuni de Windows la acest ultim hit in domeniu, Windows 10. Acest lucru ar fi benefic daca toata lumea ar avea platite licentele la Windows, insa cum multi il au piratat nu cred ca are neaparat o valoare. Probabil ca doar in ultimii 3-4 ani Windows a vandut licente si pe la noi in Romania insa asta doar pentru ca sunt produse hardware care nu pot fi cumparate decat cu sistemul de operare (Windows) preinstalat.

Windows , orice versiune, este un sistem de operare PROPRIETAR, adica, tu il cumperi insa ei il au … si asta a fost dintotdeauna asa. Nu esti tu stapanul calculatorului tau si nu vei fi niciodata daca folosesti pe el programe si sisteme de operare PROPRIETARE.

De data aceasta insa, cei de la Microsoft au plusat si au spus ca de ce oare sa-ti controleze doar calculatorul cand acum pot sa-ti controleze viata ta, modul de a gandi si de a actiona.

Cu Windows 10 cei de la Microsoft pot afla ce anume iti place, ce anume ai vrea sa cumperi, ce mananci ocazional si ce mananci uzual, cu ce te imbraci, unde esti, pe unde te plimbi, cat de mare este aria pe care tu te misti si poate ce este mai important, ce scrii, cui scrii, cum scrii etc …

O sa spuneti ca asta face si Google sau Facebook, insa cei de la Microsoft sunt un pic mai perversi … De CE?

Pentru ca ei pot citi si informatiile din acele conturi, bineinteles pentru ca tu le dai voie si bineinteles ca ei te asigura ca este spre binele tau acest lucru.

Daca Android de la Google iti citeste obiceiurile iar Facebook ti le stie deja vine si Microsoft din spate si culege tot.

Ai cont Google, il citeste Microsoft, ai cont Facebook, il citeste Microsoft, Skype-ul este deja detinut de Microsoft, cont LinkedIn, il citeste Microsoft, cont uzual de MailExchange, il citeste Microsoft.

Ei te anunta, au mainile curate, TU esti cel care le da voie.

 

Si ca sa nu fiu rau, cam acelasi lucru il face si Google cu al lor Chrome OS …

 

Piata in acest moment a depasit valoarea banilor, de aceea sistemele de operare sunt atat de ieftine spre gratuit. Marile companii se bat acum pentru EU-uri si TU-uri si NOI-uri cu VOI-uri.

Conturile personale sunt cele vanate de companiile de software, datele personale ale fiecaruia dintre noi avand un pret si poate sunt cel mai valoros lucru ce este in posesia noastra.

Aveti grija cum il cheltuiti !

Cum ? Vom trai noi cea mai mare criza?

 Conducătorii lumii încearcă să convingă întreaga umanitate că singura soluţie în stabilirea şi menţinerea „păcii mondiale” este crearea Noii Ordini Mondiale, prin unificarea tuturor superputerilor lumii. În realitate, Noua Ordine Mondială înseamnă planuri masive de reducere a populaţiei, sfârşitul şi distrugerea suveranităţii naţiunilor.

„Tot ce avem nevoie este o criză majoră, iar naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială.”
– David Rockefeller, într-un discurs din 23 septembrie 1994
la un dineu al ambasadorilor ONU.
Populaţia este masiv dezinformată prin mass-media. Utilizarea puternicelor grupuri de presiune şi a avantajelor financiare pentru coruperea politicienilor, folosirea unei reţele de activişti poziţionaţi strategic şi utilizarea mijloacelor de informare corporatiste pentru muşamalizarea adevărului şi răspândirea propagandei, dovedesc că pregătirile pentru întreaga operaţiune au necesitat mult timp şi planificare. Din nefericire, faptul că toate schimbările se îndreaptă într-o singură direcţie exclude posibilitatea unei coincidenţe. Oportunismul şi conformismul sunt larg răspândite într-o societate care continuă să se elibereze de orice restricţie, inclusiv de valorile morale.
Noua Ordine Mondială nu mai este astăzi un concept vag formulat. În plină criză economică, Noua Ordine Mondială devine sub ochii noştri o realitate care, treptat, prinde contur.

Clanul Rockefeller

În filele istoriei Americii, numele familiei Rockefeller este omniprezent. Rockefeller activează în domeniul petrolului (Standard Oil Company, astăzi Exxon Mobil, are monopol asupra acestei pieţe), în cel bancar, dar are şi numeroase fundaţii, deţine uriaşe clădiri în New York şi chiar o universitate. John D. Rockefeller (1839-1937), fost guvernator al Virginiei de Vest, senator SUA, este considerat a fi cel mai bogat om al tuturor timpurilor. Acesta a donat importante sume de bani pentru constituirea Consiliului Relaţiilor Externe (CRE). Urmaşul său, David Rockefeller (foto), a devenit în 1949 cel mai tânăr director pe care l-a avut vreodată CRE şi a ajuns apoi, la scurtă vreme, preşedinte al acestei organizaţii globaliste. În prezent este preşedinte onorific. Chester Ward, amiral şi fost judecător în Marina Militară SUA, membru în CRE timp de 15 ani afirma: „scopul principal al CRE este slăbirea suveranităţii şi a independenţei naţionale şi supunerea ei unui guvern unic mondial”.

Nelson Rockefeller (1908-1979) a fost guvernator al statului New York (1959-1973) şi apoi cel de al 41-lea vicepreşedinte al SUA (1974-1977), în timpul mandatului preşedintelui Gerald Ford. Într-un articol intitulat „O chemare la construirea unei Noi Ordini Mondiale”, publicat în New York Times în februarie 1962, acesta afirma: „Naţiunile Unite nu au fost şi nu sunt capabile să aducă o Nouă Ordine Mondială, cerută de evenimentele actuale. Este necesar ca SUA să preia conducerea tuturor popoarelor şi să pună în practică conceptele şi aspiraţiile de suveranitate naţională printr-o viziune federală.” În acelaşi an, în articolul „Viitorul federalismului”, Nelson Rockefeller subliniază că evenimentele curente cer instalarea Noii Ordini Mondiale. Cităm: „Există o febră a naţionalismului… însă statul-naţiune este tot mai puţin capabil să-şi îndeplinească sarcinile politice internaţionale.” În timpul campaniei electorale prezidenţiale din 1968, Nelson Rockefeller pledează: „ca preşedinte aş face toate eforturile pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale”.

Nelson Rockefeller a fost susţinut şi consiliat de un alt personaj cheie: masonul Henry Alfred Kissinger, participant la ritualurile satanice de la Bohemian Grove, membru Shriner. În prezent acesta este membru în conducerea celor trei mari organizaţii globaliste care reprezintă Noua Ordine Mondială: Consiliul pentru Relaţii Externe, Grupul Bilderberg şi Comisia Trilaterală. Kissinger a fost secretar de stat al SUA în timpul lui Richard Nixon şi al lui Gerald Ford, consilier pe probleme de securitate naţională, implicat în războiul din Vietnam şi în bombardarea Cambogiei de către SUA. El a condus toate acţiunile militare americane şi ale CIA în întreaga lume în perioada 1969-1977.

Familia Rockefeller şi CRE

Pe lângă interesele lui Morgan, un rol important îl joacă în CRE şi cele ale familiei Rockefeller. Rockefeller activează în domeniul petrolului (Standard Oil Company, astăzi Exxon Mobil. Pe lângă aceste două mega companii, din CRE fac astăzi parte la secţiunea pentru corporaţii şi alte multinaţionale situate în topul celor mai bogate şi mai influente din lume: Chevron, IBM, Merck, Boeing, Citigroup, Shell Oil, Time Warner, Avon Products, Bechtel, Coca Cola, Pepsi Cola, Ford Motor, Hewlett-Packard, Johnson & Johnson, Levi Strauss & Co., Procter & Gamble, Xerox, Yahoo.

În CRE se află înscrişi în prezent 3700 de membrii aleşi pe viaţă. Aproape toţi preşedinţii SUA de după cel de-al doilea război mondial au fost membrii CRE: Herbert Hoover, Dwight Eisenhower, Richard Nixon, Gerald Ford, James Carter, George Bush Senior si Bill Clinton. La fel stau lucrrurile şi cu cele mai influente persoane din Departamentul de Stat al SUA. Însuşi Elihu Root a fost secretar de stat în timpul guvernării lui Theodore Roosevelt.

Un studiu realizat de Laurence Shoup şi William Minter a arătat că din cei 502 oficiali pe care i-a avut guvernul SUA între 1945 şi 1972, mai mult de jumătate au fost membrii CRE.

Membrii CRE conduc SUA

Influenţa CRE în politica americană este atât de mare, încât Servando Gonzalez, autorul cărţii “The Nuclear Deception: Nikita Khrushchev and the Cuban Missile Crisis” scria despre alegerile din 2004: “americanii vor alege care dintre membrii CRE vor controla guvernul SUA în următorii patru ani: cei care acţionează sub masca partidului republican sau cei din partidul democrat.”

Scopurile oficiale ale acestei organizaţii sunt doar nişte pretexte pentru a conduce din umbră: “promovarea şi facilitarea înţelegerii politicii externe şi a rolului SUA în lume” şi “descoperirea şi formarea noii generaţii de lideri în politică externă”. În ceea ce priveşte al doilea scop acesta este atins prin “Progamul de Studii David Rockefeller”. Odată recrutaţi şi formaţi în spiritul CRE, tinerii sunt propulsaţi, tot cu sprijinul organizaţiei în poziţii cheie din politică şi afaceri. La fel ca şi Skull&Bones, care îşi recrutează membrii dintre cei mai buni studenţi ai Universităţii Yale, CRE are strânse relaţii cu Universitatea Princeton.

Consiliul pentru Relaţii Externe a luat naştere în mod oficial în 1921 la New York, aproape în acelaşi timp cu fratele său geamăn de peste ocean. Spunem frate geamăn pentru că Institutul Regal pentru Afaceri Internaţionale – RIIA este în Marea Britanie celălalt braţ prin care organizaţia Masa Rotundă acţionează în domeniul politicii externe.

CRE a luat naştere dintr-un grup de lucru particular şi “discret” (conform propriei descrieri) constituit în iunie 1918 sub conducerea lui Elihu Root – avocatul miliardarului J.P.Morgan şi a colonelului Edward House – bun prieten şi principal consilier al preşedintelui SUA, Woodrow Wilson. Acest grup, numit “The inquiry” (Investigaţia) s-a constituit în preajma Universităţii Princeton unde Woodrow Wilson fusese multă vreme preşedinte. Misiunea lor era să sintetizeze opţiunile pe care le avea lumea – în speţă SUA, după victoria Aliaţilor din primul război mondial. În urma muncii lor au rezultat peste 2500 de documente ce analizau factorii economici, politici şi sociali care descriau tabloul mondial de după sfârşitul războiului. Astfel că strategia oficială a SUA prezentată de preşedinte la Conferinţa de pace din Franţa în 1919 a fost în realitate punctul de vedere al acestui grup. Documentul, intitulat “Cele 14 puncte” conţine în el germenii globalizării, propunând “îndepărtarea barierelor economice şi comerciale dintre toate naţiunile” şi “constituirea unei asociaţii generale a naţiunilor”.

O altă organizaţie ocultă: Masa Rotundă

Ceea ce se cunoaşte mai puţin este faptul că Edward House s-a folosit de acest prilej pentru a se întâlni la Paris cu membrii unei alte organizaţii extrem de influente: Masa Rotundă (The Round table). Carrol Quigley în lucrarea “Tragedy and Hope” arată: “La sfârşitul războiului era clar că organizarea sistemului trebuia extinsă drastic. Sarcina i-a fost încredinţată lui Lionel Curtis care a înfiinţat în Anglia şi în fiecare dominion o organizaţie perdea pentru fiecare Grup local al Mesei Rotunde. În Anglia această organizaţie paravan era Royal Institute of International Affairs, înfiinţată la Londra pe nucleul Mesei Rotunde. În New York era cunoscută drept Council on Foreign Relations, si era un paravan pentru J.P. Morgan and Company. De fapt, planurile originale ale Royal Institute of International Affairs şi Council on Foreign Relations au fost trasate in Paris.”

La sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX apăruseră multe astfel de societăţi şi asociaţii, fundaţii de caritate sau grupuri de dezbatere. Masa Rotundă şi organizaţiile sale perdea s-a născut din visele masonului şi miliardarului Cecil Rhodes. Fondator şi membru al grupării secrete Society of the Elect, acesta acumulase o avere considerabilă în Africa de pe urma minelor de dimante şi era puternic implicat în politică. În Africa era un personaj atât de cunoscut şi influent încât Rhodesia – azi cunoscută drept Zimbabwe, a fost numită după el. În 1877 Rhodes scria în memoriile sale: “De ce să nu ne formăm o societate secretă care să aibe un singur obiectiv: perpetuarea Imperiul britanic prin aducerea întregii lumi necivilizate sub guvernarea britanică şi recuperarea Statelor Unite pentru a face un mare imperiu al rasei anglo saxone”. “Masa Rotundă” a apărut în 1909 având drept scop “crearea unui guvern mondial federal”. În testamentul său Cecil Rhodes a cerut ca o parte din imensa sa avere să fie destinată finanţării acestui deziderat. Printre mijloace se află şi crearea de burse şi aici trebuie spus că Bill Clinton, fostul preşedinte ale SUA a “beneficiat” de o bursă Rhodes.

Cea mai mare influenţă în constituirea CRE a avut-o la acea vreme J. P. Morgan care a finanţat întregul proces. J.P. Morgan este cunoscut ca un important finanţist, bancher, colecţionar de artă şi filantrop, dar mai ales pentru constituirea în 1892 a mega concernului mondial General Electric. În CRE erau implicate foarte multe persoane din anturajul lui J.P.Morgan: avocaţii, bancherii şi partenerii săi de afaceri, ca şi persoane cheie din companiile sale. Însuşi Elihu Root, cel care a fost numit preşedinte al CRE era avocatul său.

Actualul patriarh al familiei este David Rockefeller ( 1915 – ) FONDATOR al Bilderberg Group , MEMBRU CONSILIU DE CONDUCERE PE VIATA ( din 1954 ) . Membru Bohemian Grove . Seful Rockefeller Foundation si Rockefeller Center .

In 1946, David Rockefeller devine singurul bancher al familiei ( Chase National Bank ) . Pe atunci presedinte era unchiul sau , Winthrop Aldrich, fiul gigantului Nelson W. Aldrich , si fratele mamei sale , Abby Aldrich. Banca devine Chase Manhattan Bank in 1955, acum denumita JPMorgan Chase .

In 1949 devine cel mai tanar director al Council on Foreign Relations , pe care de atunci il stapaneste . A initiat Marshall Plan .

Printre apropiatii lui David : Rothschild , generalul George C. Marshall , membrii Ford family , Bill Clinton, Henry Kissinger , Riley P. Bechtel ( Bechtel Group) , Gianni Agnelli ( Fiat ), John Loudon ( Royal Dutch-Shell ) , C. Douglas Dillon , David Packard (Hewlett-Packard ) , familia Dulles , Katharine Graham ( Washington Post ) , Brooke Astor ( Astor family – Waldorf-Astoria Hotel ) , Peter G. Peterson ( presedintele Blackstone Group, fost presedinte Council on Foreign Relations ) , Arthur Ochs Sulzberger, Jr. ( presedintele New York Times ).

Paul Volcker , un apropiat al familiei , a lucrat pentru banca sa , inainte de a deveni presedinte Federal Reserve .

Banca sa are stranse legaturi cu World Bank . Trei dintre presedintii acesteia , John J. McCloy , Eugene R. Black, Sr. si George Woods au lucrat pentru el . James D. Wolfensohn este chiar asociat apropiat al familiei , fiind director al Rockefeller Foundation si al altor organisme Rockefeller . De asemenea familia a gazduit pe propietatile sale numeroase intalniri regulate cu guvernatori de banci nationale sau ale World Bank si International Monetary Fund .

In 1965, Rockefeller si cativa oameni de afaceri au fondat Council of the Americas . Principalul lor proiect este North American Free Trade Agreement ( NAFTA ) despre care Henry Kissinger spunea :

“ NAFTA este o piatra de temelie la construirea Noii Ordini Mondiale. “

In 1973 a fost creata la initiativa sa Comisia Trilaterala . Alti membri fondatori au fost Alan Greenspan si Paul Volcker , ambii fosti capi ai Federal Reserve . De asemenea si Zbigniew Brzezinski , care a fost si director .

Sub impulsul lui David Rockefeller , Grupul Bilderberg se intruneste pentru prima data la Hotel de Bilderberg , de unde si denumirea , langa Arnhem , intre 29 si 31 mai 1954 . Emblematic pentru scopul si modalitatea de lucru a celor ce se intrunesc periodic la aceste intalniri este declaratia de la 5 iunie 1991, a fondatorului David Rockefeller (din partea Council for Foreign Relations) , cu privire la prestatia presei fata de deciziile Bilderberg:

„Suntem recunoscatori conducerilor publicatiilor The Washington Post, The New York Times, Time Magazine si altor mari publicatii ai caror directori au participat la intalnirile noastre si au respectat promisiunea lor de discretie pentru ultimii 40 de ani. Ar fi fost imposibil pentru noi sa dezvoltam planul nostru global daca am fi devenit subiecti ai luminilor presei in toti acesti ani, dar lumea este mult mai sofisticata si mai pregatita acum sa inainteze spre o guvernare globala …”

Iata in continuare activitatile si membrii familiei Rockefeller care se ocupa sau s-au ocupat de ele :

1 ) Council on Foreign Relations – David Rockefeller , David Jr., Nelson A. Rockefeller , John D. Rockefeller 3rd , Jay Rockefeller , Peggy Dulany Rockefeller , Rockefeller Foundation, Rockefeller Brothers Fund.

2 ) Trilateral Commission – David Rockefeller , Rockefeller Brothers Fund.

3 ) Bilderberg Group – David Rockefeller , John D. IV.

4 ) Asia Society – John D. Rockefeller 3rd , John D. IV, Charles, David Rockefeller .

A fost fondata in 1956 de John D. Rockefeller III avand scopul promovarii prieteniei si intelegerii intre popoarele , intre liderii si institutiile Asiei si SUA si al implementarii noilor idei in politica , afaceri , educatie , arta si cultura .

Co sponsorizeaza US-Asia Update Roundtable Series la Council on Foreign Relations

A cooptat si Bill & Melinda Gates Foundation ( care s-a mai alaturat familiei si in programele de promovare a avortului ) . American International Group (AIG) a fost in 2006 unul din sponsorii majori . Evident si Rockefeller Foundation si Rockefeller Brothers Fund . Un suport special vine din partea personalitatilor Kofi Annan, Henry Kissinger , Rupert Murdoch.

Corporatii finantatoare :

American International Group , corporatie membra Council on Foreign Relations

Citigroup , corporatie membra Council on Foreign Relations

Coca-Cola , corporatie membra Council on Foreign Relations

Merrill Lynch , corporatie membra Council on Foreign Relations

Morgan Stanley , corporatie membra Council on Foreign Relations

Pfizer , corporatie membra Council on Foreign Relations

Sony , corporatie membra Council on Foreign Relations

American Express , corporatie membra Council on Foreign Relations

Boeing , corporatie membra Council on Foreign Relations

ExxonMobil , corporatie membra Council on Foreign Relations

IBM , corporatie membra Council on Foreign Relations

JP Morgan Chase , corporatie membra Council on Foreign Relations

Merck , corporatie membra Council on Foreign Relations

Time Warner , corporatie membra Council on Foreign Relations

John D. Rockefeller III ( 1906 – 1978 ) , membru Council on Foreign Relations , Foreign Policy Association si Institute of Pacific Relations .

In cadrul vizitei in Japonia din 1950 pentru concluziile tratatului de pace , intreprinsa impreuna cu secretary of state John Foster Dulles , ia contact cu multi lideri locali din toate domeniile importante ale tarii .

Presedinte al Rockefeller Brothers Fund ( 1940 – 1956 ) si Rockefeller Foundation .

In 1967 creaza Asian Cultural Program pentru incurajarea schimburilor culturale dintre extremul orient si vestici .

La initiativa sa se creaza Lincoln Center ( Chamber Music Society of Lincoln Center, Film Society of Lincoln Center, Jazz at Lincoln Center, Juilliard School, Lincoln Center Theater, Metropolitan Opera, New York City Ballet, New York City Opera, New York Philharmonic, New York Public Library for the Performing Arts, School of American Ballet si Lincoln Center for the Performing Arts, Inc. ) , careia ii devine presedinte si pe care o finanteaza masiv .

Population Council

Cu toate ca a fost controversat , avandu-si radacinile in miscarea “ eugenie “ , consiliul si-a vazut linistit de treaba , devenind cu timpul un gigant in domeniu cu ramificatii in peste 60 de tari . Cel mai important obiectiv al sau este family planning .

Primul presedinte al ei a fost eugenistul apropiat familiei , Frederick Osborn , autorul Preface to Eugenics ( 1940 ), liderul American Eugenics Society si unul din fondatorii Pioneer Fund. Acesta scria in 1968 : “ Scopurile eugenie ar trebui realizate sub alte denumiri decat eugenia “ .

Apoi presedintele Nixon a infiintat Commission on Population Growth and the American Future , cunoscuta ca Rockefeller Commission cu Rockefeller presedinte . Presedintele Nixon a dat o importanta mare acestor comisii , creand cadrul legislativ adecvat functinarii lor dar si pentru punerea in practica a hotatarilor luate de acestea . Se considera de neacceptat realizarea previziunilor ca in 2013 populatia SUA sa ajunga la 400 milioane ( daca se continua ritmul de atunci al cresterii demografice ) .

Ca modalitati importante avute in vedere pentru mentinerea unui numar constant al populatiei se aflau :

Legalizarea avortului prin ABSORTIE

Educatia sexuala in scoli

Council of the Americas – David Rockefeller .

Council of the Americas a fost fondata in 1965 ca organizatie de afaceri pentru promovarea comertului liber , al democratiei si al pietei libere pe intreg cuprinsul continentului american de nord si de sud . Membrii ei din SUA sunt inclusiv mari corporatii cu interese de afaceri in America Latina , presedinti , ministrii , banci centrale , politicieni , afaceristi si finantisti .

Consiliul a fost un suporter si un instrument in conceperea North American Free Trade Agreement (NAFTA) si Central American Free Trade Agreement (CAFTA), ambele promovate puternic de David Rockefeller .

Principalele corporatii membre :

American International Group

Chevron

Citigroup

Coca-Cola

Exxon Mobil

Ford

GE

General Motors

IBM

Johnson & Johnson

JP Morgan Chase

Kissinger McLarty Associates

McDonalds

Microsoft

Pfizer

Phillip Morris

Shell International

Time Warner

Toyota

Wal-Mart

Group of Thirty – Rockefeller Foundation.

Group of Thirty este un grup select fondat in 1978 la initiativa Rockefeller Foundation, format din lideri finantisti , capi ai gigantilor bancari privati sau ai bancilor centrale si academicieni , ce studiaza solutiile optime economice si financiare necesare precum si impactul lor asupra publicului si sectorului privat . Aria de interes include schimburi valutare mondiale , tranzactionari , transferuri , capital markets international , institutii financiare internationale , banci centrale , macroeconomie .

Brookings Institution – John D. Rockefeller, Jr.

Brookings Institution este unul din cele mai vechi think tanks americane ( 1916 ) specializat pe stiinte sociale , economie , politica , guvernare , politica externa , economie globala si dezvoltare . A contribuit la crearea United Nations, Marshall Plan, Congressional Budget Office .

Finantari enorme au venit din partea Rockefeller si Ford Foundations .

Peterson Institute ( Institute for International Economics ) – David Rockefeller .

Peter G. Peterson Institute for International Economics (Peterson Institute) este un think tank focalizat pe economie internationala fondat in 1981 . Chairman este Peter G. Peterson , chairman al Council on Foreign Relations . O influenta determinanta asupra ei au avut-o John D. Rockefeller, III si Abby Aldridge Rockefeller . Iar finantari majore au venit din partea Rockefeller Foundation si Carnegie Foundation . Acest organism a avut stranse legaturi cu The Inquiry . The Inquiry a fost un grup de studiu creat in 1917 de presedintele Woodrow Wilson . Formal , in fapt de Edward Mandell House ( 1858 – 1938 ) sfatuitorul sau apropiat , persoana ce a avut o enorma influenta asupra sa . Membrii ei , in cadrul American Commission to Negotiate Peace au fost la Paris Peace Conference in 1919 umbra presedintelui Wilson . Pe vremea aceea Time magazine ii numea “ gasca straina si pestrita , o banda de elite aventuriere “ .

United Nations Association – David Rockefeller .

Rockefeller Foundation

A fost creata in 1913 de John D. Rockefeller („Senior”) , si este una din cele mai influente fundatii private mondiale . In 1917 chairman devine John D. Rockefeller, Jr. , alti membri marcanti fiind C. Douglas Dillon si Henry Kissinger . Actuala presedinta a fundatiei este Judith Rodin , director Citigroup .

S-a implicat in timpul primului razboi mondial , mai ales prin omul lor , canadianul William Lyon Mackenzie King in relatiile industriale .

In anii 1930 incepe o masiva aducere a evreilor bine pregatiti sau cadre universitare din Europa . Desi aveau mijloace financiare sa scoata toti evreii , n-au facut-o insa …

A finantat si Peking Union Medical College , a carui denumire a fost schimbata in timpul revolutiei culturale in „Capital University of Medical Sciences” dar care a revenit la vechiul nume in 1979 .

Mii de oameni de stiinta din intreaga lume au lucrat pentru ei in vaste si foarte importante programe :

Council on Foreign Relations (CFR) , notabil War and Peace Studies ( 1939 – 1945 ) care a sfatuit US State Department si guvernul in planurile strategice si de perspectiva .

Royal Institute of International Affairs (RIIA) din Londra .

Carnegie Endowment for International Peace , diplomatic training program .

Brookings Institution

World Bank , finantarea training-ul oficialilor straini in cadrul Economic Development Institute .

Harvard University , Center for International Affairs

Yale University , Institute of International Studies

Princeton University , Office of Population Research;

Columbia University , Russia Institute;

University of the Philippines, Los Baños , College of Agriculture si construirea unui centru pentru studentii straini

Library of Congress

Bodleian Library , Oxford University

Population Council

Social Science Research Council

National Bureau of Economic Research.

Kokuritsu Kōshū Eisei-in in Tokyo (1938);

Group of Thirty

A suportat multe programe ale Natiunilor Unite , intre care si First Global Forum On Human Development, organizat in cadrul United Nations Development Programme in 1999 . A creat modele pentru World Health Organization , National Science Foundation , National Institute of Health .

A sustinut campanii de vaccinari , a finantat stiinte sociale , institutii culturale internationale .

A declansat si finantat Green Revolution , reforme in agricultura pe plan mondial , introducandu-se noi tehnologii pentru cresterea productivitatii , hibridizari , modificari genetice . A cooptat in actiune si Bill & Melinda Gates Foundation .

Henry Kissinger

Henry Kissinger ( 1923 – ) , evreu , participant Bilderberg Group , Secretary of State, 1973 – 1977 . Director Nuclear Weapons and Foreign Policy la Council on Foreign Relations. A lucrat pentru Rockefeller Brothers Fund ca director al Special Studies Project ( unde l-a racolat Nelson A. Rockefeller ) . Participant activ Trilateral Commission. In 2002 presedintele George W. Bush l-a numit presedintele unui comitet de investigatie al atacurilor de la 11.09. , fost presedinte al International Advisory Committee of JP Morgan Chase ( banca Rockefeller ) . Membru Bohemian Grove

In ianuarie 1989, o delegatie a Comisiei Trilaterale , formata din ex-premierul japonez Yasuhiro Nakasone, ex-presedintele francez Valéry Giscard d’Estaing, bancherul american David Rockefeller si fostul secretar de stal al SUA, Henry Kissinger , s-a intalnit cu Mihail Gorbaciov pentru a-l convinge ca URSS trebuie sa se integreze în marile institutii financiare ale lumii, GATT, FMI şi Banca Mondiala .

Tot el mai spunea in 1974 , in spiritul eugeniei PAPUSARESTI :

“ Depopularea trebuie sa fie cea mai mare prioritate a politicii externe pentru lumea a treia “

A recomandat de asemenea ca mâncarea să fie folosită ca o armă şi că instigarea războaielor era de asemenea un instrument ajutător în reducerea populaţiei.

Actiunile lor nu s-au limitat la o uriasa acumulare de capital din industria petroliera si banci . Nu exista domeniu de activitate fundamental de natura sa strice valorile reale ale umanitatii in care sa nu fie implicati ( homosexualitate , eugenie , avorturi ) si nu au ratat , incepand din secolul 19 , nici una din etapele edificarii NOII ORDINI MONDIALE la ca sa nu-si aduca contributia in mod major la ( Liga Natiunilor , finantarea industriei naziste , ONU , Banca Mondiala , FMI , UE ) . Au fondat si/sau finantat organisme financiare si politice interne si internationale aflate in varful piramidei decizionale ce sforaresc conducatorii natiunilor si sistemul economic mondial ( Federal Reserve , Council on Foreign Relations , Asia Society , Bilderberg , Population Council , Comisia Trilaterala , North American Free Trade Agreement – NAFTA , Group of Thirty ) . Au fondat universitati si au finantat centre de invatamant , adevarate fabrici de pregatit marionete ascultatoare fidele sistemului .

Primul care a inceput punerea in practica a experientei acelor deschizatori de drum in domeniul financiar bancar politic a fost Mayer Amschel Rothschild ( 1744 – 1812 ) , fondatorul imperiului bancar al familiei Rothschild , cea mai de succes familie din istorie . Numit initial Mayer Amschel Bauer , si-a schimbat numele in Rothschild , in traducere SCUTUL ROSU .

Acesta si mai apoi fii sai au creat acest imperiu cu intindere europeana determinand explozia revolutiei industriale pe continent , au influentat dezvoltarea economica a sa pe directia deja cunoscuta a folosirii combustibililor solizi , inclusiv dezvoltarea transporturilor , au modernizat si stapanit sistemul bursier , bancar , financiar , au influentat direct politicul , au finantat mereu ambele tabere ale unui razboi , au pus la punct un sistem continental de informatii rapide , etc. Desigur , ei au fost varful unui ice-berg , partea vizibila a unui sistem piramidal in care au fost ajutati de prieteni mai putin vizibili opiniei publice .

John Davison Rockefeller ( 1839 – 1937 ) fondeaza in 1870 , impreuna cu fratele sau William Rockefeller ( 1841 – 1922 ) , mega colosul Standard Oil stramosul :

Standard Oil of New Jersey (SONJ) , redenumita Exxon acum parte a ExxonMobil , corporatie membra Council on Foreign Relations .

Standard Oil of New York , redenumita Mobil , acum parte a ExxonMobil.

Standard Oil of California , redenumita Chevron , corporatie membra Council on Foreign Relations .

Standard Oil of Indiana , redenumita Amoco , acum parte a BP , corporatie membra Council on Foreign Relations .

Standard Oil of Ohio sau Sohio , acum parte a BP.

Anglo-American Oil Co. , acum Esso UK.

South Penn Oil Co. , devenita Pennzoil acum parte Shell , corporatie membra Council on Foreign Relations .

Unul din descendentii astfel rezultati , James Stillman Rockefeller , a fost presedintele National City Bank of New York , acum Citibank dar a lucrat si pentru Brown Brothers Harriman . Tot el a incorporat si First National Bank .

In 1946, David Rockefeller devine singurul bancher al familiei ( Chase National Bank ) . Pe atunci presedinte era unchiul sau , Winthrop Aldrich, fiul gigantului Nelson W. Aldrich , si fratele mamei sale , Abby Aldrich. Banca devine Chase Manhattan Bank in 1955, acum denumita JPMorgan Chase .

Banca joaca astfel rolul de rivala a National City Bank of New York , devenita First National City Bank , acum Citibank, parte a Citigroup . In fapt , National City a avut o lunga asociere cu Rockefeller family . James Stillman Rockefeller si David au fost inscaunati la conducerea celor doi giganti in 1959 , respectiv 1960 . CURAT “ RIVALI “ .

Dar sa revenim la inceputul secolului si sa trecem in revista greii acelor vremuri :

Andrew Carnegie ( 1835 – 1919 ), magnatul Carnegie Steel Company , cumparata in 1901 de J. P. Morgan si transformata in colosul US Steel cu ramificatii pana in Europa centrala . Dupa tranzactie se retrage din afaceri . Fondatorul in 1910 al institutiilor care ii poarta numele .

J.P. Morgan

John Pierpont Morgan ( 1837 – 1913 ) , un adevarat gigant in banci – finante , industrie . La inceputul secolului al XX-lea, jurnalistii de inalta clasa, precum Lincoln Steffens si Ida Tarbell, observau pentru prima data faptul ca America nu mai era condusa de politicieni, ci de marii oameni de afaceri.

S-a nascut intr-o familie bogata – o familie de bancheri importanti – si si-a inceput cariera in business-ul tatalui sau, la varsta de 19 ani. Dupa Razboiul Civil, Morgan a inceput sa investeasca in caile ferate si curand conducea industria transporturilor. El nu construia noi drumuri, ci le consolida pe cele cu probleme financiare, proces denumit “morganizare”.
Programul sau era compatibil cu cele ale marilor corporatii, care doreau sa inlature competitia prin formarea trusturilor si monopolurilor. John D. Rockefeller a creat cel mai mare monopol – Standard Oil Company – care a adus ordine in industria petroliera, in care la momentul respectiv, predomina haosul. Cu exceptia lui Andrew Carnegie, nici un alt capitalist din tara, nu detinea atunci banii necesari pentru a forma astfel de trusturi uriase. Asa ca marii capitalisti ajungeau, in cele din urma, la J.P. Morgan si alti bancheri extraordinari de pe Wall Street.

Acesta a fost inceputul marii crize corporative din New York. Capitalisti puternici, precum Philip Armour – “regele” industriei alimentare pe-atunci – si Collis Huntington – “regele” industriei transporturilor s-au mutat in New York in 1890 pentru a fi aproape de marile case de investitii, precum Morgan & Co., Lehman Brothers, si Kuhn & Loeb.
Pana in 1895, New York ajunsese sediul principal al corporatiilor din SUA. Aproape jumatate din milionarii americani locuiau in metropola New York. Morgan controla cartelul Wall Street, considerat in perioada respectiva (asa cum este si astazi) “cea mai mare putere financiara din istorie”.
La inceputul anilor 1900, in culmea puterii sale, Morgan domina 100 de corporatii cu active de peste 22 miliarde USD.

UN MILARD IN ACEEA VREME ECHIVALA CU APROXIMTIV 190 MILIARDE AZI . Deci vorbim de aproximativ 4200 de miliarde …

Printre ele se afla si prima corporatie care avea active de mai multe miliarde – U.S. Steel. Morgan a format acest imens trust al otelului in 1901, din fabricile pe care le achizitionase de la Carnegie .

A avut relatii stranse de afaceri cu Nelson W. Aldrich si familia Warburg .

Iata inca un exemplu de implicare a sa , pentru a intelege mai bine nivelul afacerilor la care se lucra :

General Electric Company , pe vremea cand avea sloganul “ noi aduce lucruri bune pentru viata “ , au fost principalii furnizori ai suportului tehnic pentru fabricarea bombelor atomice lansate asupra Japoniei .

Este cotata a sasea companie pe plan mondial si s-a format in 1892 prin unirea Edison General Electric Company si Thomson-Houston Electric Company printr-un aranjament al gigantului J. P. Morgan . Companie este membra a COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS ( CFR )

Dupa criza artificiala din 1907 , “ rezolvata “ de J. P. Morgan, in 1908 congresul il insarcineaza pe Nelson W. Aldrich cu descoperirea cauzelor si cu cautarea solutiilor pentru prevenirea crizelor …

Acesta , dupa o vizita la greii din finante banci europeni ( Rothschilds si prietenii ) , in noiembrie 1910 la Jekyll Island Club , se intalneste cu Paul Warburg ( Kuhn, Loeb & Co. ) , Frank A. Vanderlip ( din partea National City Bank of New York ) , Henry P. Davison ( din partea companiilor J. P. Morgan ), Charles D. Norton ( din partea First National Bank of New York), Benjamin Strong ( reprezentant J. P. Morgan ) , in cel mai mare secret posibil , si pun bazele Federal Reserve , in conformitate cu intelegerea prealabila Aldrich , Warburg , JP Morgan , Rockefeller . Secretul era necesar deoarece opinia publica nu ar fi acceptat o “ banca nationala “ creata de banci private . De abia in 1913 este recunoscuta oficial de catre Woodrow Wilson , influentat fiind de Bernard Mannes Baruch .

Presedintii SUA n-au fost nici atunci lasati de capul lor si au avut sfatuitori si supraveghetori . Sa vedem cine a fost acest Bernard Mannes Baruch ( 1870 – 1965 ) . Dupa ce si-a parasit afacerile a devenit eminenta cenusie sfatuitoare a presedintilor Woodrow Wilson si Franklin D. Roosevelt pe probleme economice ( aparea in momentele importante generate de implicarile SUA in cele doua razboaie mondiale ) .

In timpul primului razboi mondial a fost presedinte War Industries Board , jucand un rol principal in efortul industrial de razboi avantajand enorm US Steel . L-a secondat pe Woodrow Wilson la Versailles Peace Conference. ( ATENTIE , nici nu se treminase razboiul si se faceau deja planurile Societatii Natiunilor )

Membru Brain Trust . In timpul celui de al doilea razboi mondial , a fost consultant economic al presedintelui Franklin D. Roosevelt .

Reprezentantul SUA 1946 la United Nations Atomic Energy Commission .

Presedintele acesta Woodrow Wilson , chiar daca ascultator , a spus totusi ceva remarcabil :

“ Unii dintre cei mai mari oameni din Statele Unite, din domeniul comertului si productiei, se tem de ceva. Ei stiu ca undeva exista o putere atât de organizata, atât de subtila, atât de atenta, atât de completa, de perseverenta încât nu au curajul sa o vorbeasca de rau sau sa o condamne, decât în soapta. “

PAPUSARII au creat crize si razboaie si au finantat mereu ambele tabere . Se spune ca iluminatii doreau declansarea a trei razboaie mondiale pentru asezarea lucrurilor pe fagasul dorit de ei . Primul razboi a fost declansat pentru destramarea marilor imperii suspecte ca fiind neloiale noii forte , pentru capitalizarea PAPUSARILOR , pentru pregatirea celui de al doilea , si pentru primul pas spre GUVERNUL MONDIAL , anume Liga natiunilor ( 1919 ) .

Al doilea razboi a pornit , in jurul chestiunii evreiesti , ELITELE folosind , dupa terminarea lui , etnia precum un zid protector , un formidabil sistem datorita caruia nu poti zice ceva de ei caci se declanseaza automat reactii de combatere a “ anti semitismului “. Apoi pentru formarea ONU ( 1945 ) si toate organismele financiare mondiale din ce in ce mai centralizate : World Bank Group ( 1945 ) sau International Monetary Fund . ( 1944 ) .

Conditia aderarii Romaniei la NATO si UE: privatizarile strategice, distrugerea agriculturii, promovarea homosexualitatii, saracirea si inrobirea populatiei

Este evident ca la acea vreme putini stiau care-i mersul. Dar in perioada preaderarii Romaniei la NATO si UE, deja aflasera mult mai multi, deja se vorbea ca se doreste extinderea. Dar toti care s-au perindat la putere in tara noastra, mass-media, “analistii“ si evident UE prezentau situatia exact pe dos. Adica noi ne straduiam sa intram si ei ne impuneau conditii. Si multi romani s-au lasat pacaliti. Se vorbea mult pe atunci de tot felul de reforme necesare si obligatorii. Era insa praf in ochi si asta pentru ca pe stapanii vestului ii interesa cu totul altceva. Privatizarea sectoarelor strategice bancar, energetic plus eventual maruntisuri. Iar toate acestea autoritatile romane l-au realizat slugarnic. Si asta era tot ce conta, tot ce interesa. Interesul “investitorilor“ din vest in Romania este minim in alte domenii. Sperantele romanilor indoctrinati cu himerice iminente masive investitii in tara noastra.

Aminteam in articolele mele cateva nume de PAPUSARI. Dintre ei , fam. Rothschild este deosebit de activa in Romania, atat prin patrunderea pe piata a ABN AMRO Rothschild dar si prin achizitii sau implicare in privatizari strategice deja realizate sau de persepctiva: BCR- Erste Bank, Banca Ion Tiriac – HVB Bank, Romportmet – Mittal Steel, Petrom, Alro, Azomures, Arctic Arcelik, Luxten, Terapia Advent, Enel – pentru Distrigaz Sud si Nord, ultimele filiale Electrica, Trigranit, Esplanada City Center, dezvoltatorul Planorama, Asiban, etc. Interesanta era numirea in compania lui Patriciu ca director general executiv a americanului John H. Works, licentiat in drept, specialistul in investment banking al bancilor J.P. Morgan si ABN AMRO Rothschild.

Care este folosul economic de pana acum al aderarilor la NATO si UE? Deoacamdata doar cheltuim. Cumparam echipamente militare proaste de la ei, trimitem pe cheltuiala noastra militari unde au ELITELE interes, varsam bani multi Europei. Mai mult, populatia este stoarsa de superpreturi si dobanzi de catre cei carora le-au fost date pe mai nimic sectoarele strategice.

Tot ce s-a privatizat pana acum in Romania a costat aproximativ 12 miliarde dolari . Se gandea cineva cat de ieftina este o tara? Ba ne-am si grabit sa dam drepturi peste drepturi homosexualilor pe chestia asta, pentru ca aceasta era una din „conditiile de baza ale aderarii“.

Astfel casta conducatoare din Romania (in fapt marionete ale PAPUSARILOR mondiali) ce se tot roteste la putere de 25 de ani, a instrainat pe nimic sectorul energetic si de materii prime (strategic pentru orice stat), a distrus industria si agricultura (pentru a devenit o tara consumatoare bazata aproape strict pe importuri), a distrus unul din cele mai bine puse la punct sisteme de irigatii, vinde lemn si importa mobilier, etc.

Pe de alta parte, autoritatile romane se grabesc sa implementeze cat mai grabnic orice directiva referitoare la cipuri, e-Guvernare, Big Brother.

Uniunea Europeana se prezinta lumii ca un exemplu stralucit al secolului 21, in realitate insa nimic nu este mai departe de adevar.

Intr-o democratie, asa cum se “trambiteaza” sus si tare, puterea apartine poporului. Principiul “separatiei puterilor “intre executiv, legislativ si juridic – stabileste verificari si echilibrari pentru a proteja impotriva abuzurilor. Acest principiu a fost universal acceptat dupa ce omenirea a luptat pentru el mii de ani.

Prin contrast, “Bruxelles – UE “este lipsit de acest principiu fundamental. Populatia Europei nu are nici un control asupra nivelului executiv si nici asupra procesului legislativ. Nici macar parlamentul pe care europenii il aleg nu are nici un mijloc de a controla efectiv aceste ramuri.

Actionand contrar principiilor fundamentale ale democratiei, “Bruxelles – UE “este o dictatura. UE se prezinta lumii ca o democratie parlamentara in care parlamentul UE joaca rolul decisiv. Totusi, deciziile executive si proiectarea intregii legislatii sunt facute de Comisia Europeana si echipa sa de peste 54.000 de birocrati.

Din birourile lor de la sediul Comisiei – cladirea Beylarmont – si alte locatii, aceasta armata de birocrati de cariera bine platiti fabrica legile Europei in numele intereselor corporatiste.

Cartelul Petrolului si Medicamentelor controleaza si dicteaza politica economica a UE

Puterea care determina guvernarea Europei a trecut de la populatie la interesele corporatiste, mai exact la cartelul petrolului si medicamentelor. El cuprinde interesele de investitii de multe miliarde de dolari, ale industriei chimice, petrochimice si farmaceutice. Acest cartel este de departe cel mai mare grup corporatist din lume. In secolul 20 acest cartel a devenit nu numai forta economica dominanta, dar si-a pus si actionarii in guvernele natiunilor ca lideri politici. Liderii reprezentanti din cercurile financiare ce controleaza cartelul sunt :

Grupul Rockefeller, care reprezinta interesele SUA pentru petrol si medicamente. Acesta este cel mai mare grup de interese financiare. Construit din monopolul secolului 19 asupra corporatiei standard de petrol, acum el controleaza duzini de companii multinationale chimice, farmaceutice si petroliere din intreaga lume. Unul din cei mai proeminenti ambasadori ai sai in ultimele decenii a fost Henry Kissinger.

Pentru Cartelul petrolului si medicamentelor, UE este o simpla baza operativa, de la care intentioneaza sa cucereasca lumea, folosind forta politica, economica si – la nevoie – militara. In vederea atingerii acestui scop, Cartelul incearca sa exporte structura nedemocratica a UE si in alte zone ale lumii. Actionarii politici ai Cartelului prezinta in mod inselator “Bruxelles – UE” ca fiind un model al democratiei sec. 21 si pacii. Din simpla dimensiune a acestei companii globale, popoarele lumii vor avea impresia ca UE, a fost aprobat prin alegeri democratice de catre popoarele Europei si ca acest organism politic reflecta vointa acestuia. Nimic mai fals !

Daca va ganditi putin in urma, nimeni nu ne-a intrebat vreodata daca vrem sa facem parte din UE sau NATO. Asta trebuia sa se supuna unui referendum national cu timp de dezbatere inainte si analiza pentru ce-i mai bun poporului roman.

Peste 99% din populatia Europei nu a avut dreptul de a vota democratic intr-un referendum privind Tratatul de la Lisabona.

Poate iniţia populaţia din statele UE proiecte legislative? NU! Poate vota direct populaţia proiecte legislative? NU! Poate sancţiona populaţia pe cei care iau decizii în numele ei? NU! Poate vota populaţia membrii Comisiei Europene, organismul care conduce de facto UE? NU! Atunci unde e democraţia? Aţi observat că orice firmă românească care are contracte cu statul este considerată coruptă, dar dacă statul are contracte mult mai babane cu o firmă străină, nu zice nimeni nimic? Pentru că firma străină e investitor, firma românească nu are voie să investească, nici măcar să existe nu are voie! Pentru că România nu trebuie să se dezvolte, capitalul românesc nu trebuie să se formeze şi românii nu trebuie să poată deveni bogaţi prin muncă cinstită, ci doar dacă sunt vânduţi SUA/UE/Israel! Oligarhi lor sunt oligarhii buni. Oligarhii răi sunt ăia care nu sunt pe placul SUA/UE/Israel.

Teoria chibritului si a brichetei – studiu de piata

Sper ca toata lumea stie teoria chibritului insa astazi vom vorbi despre teoria chibritului si a brichetei incercand sa facem un studiu de piata

Acea teorie a chibritului este folosita ca sintagma a unei definitii fara sfarsit. Ea spune ca se ia un bat de chibrit si se rupe in doua jumatati perfecte. Apoi fiecare jumatate este rupta in cate doua jumatati perfecte pentru a obtine patru sferturi perfecte. Continua actiunea cu ruperea celor patru sferturi perfecte in cate doua jumatati perfecte rezultand opt optimi perfecte. Si teoria continua la nesfarsit.

Altul este aspectul pe care vreau sa-l folosesc acum …

Sunt convins ca multi dintre cititori isi aduc aminte de perioada chibritului. Atunci cand pentru a face un foc aprindeai un chibrit. Indiferent ca faceai focul la soba, aprindeai o lampa cu gaz sau iti aprindeai o tigara, primul lucru pe care trebuia sa-l aprinzi trebuia sa fie un bat de chibrit.

MDM183

Continue reading Teoria chibritului si a brichetei – studiu de piata

Tipul ideal de DEMOCRATIE ?

  Democratia

reprezinta o modalitate de conducere a unui sistem social caracterizata prin participarea, in diferite forme, a membrilor respectivului sistem la procesul de conducere. Caracteristic democratiei este difuzarea larga a functiilor de conducere la nivelul grupului, colectivitatii. Opusa este separarea de grup, de colectivitate a functiilor de conducere si exercitarea lor de catre o persoana/ un grup/ organism in afara controlului colectivitatii conduse. Democratia este opusa politic totalitarismului, dictaturii, in general formelor unipersonale de conducere.
In principal, democratia este un instrument de conducere capabil sa realizeze doua functii esentiale:

a. mecanism de negociere, de asamblare si armonizare a pluralitatii de interese ale colectivitatii intr-o conducere unitara si coerenta; din acest punct de vedere ea reprezinta un cadru in care fiecare grup si clasa sociala semnaleaza celorlalte interesele sale, devine constient de interesele celorlalte grupuri si clase si de interesele comune, asigura luarea in considerare, intr-o masura sau alta, a intereselor proprii;

b. mecanism social de comunicare a cunostintelor si informatiilor distribuite in masa colectivitatii, de cumulare si verificare reciproca a lor. Efectul cel mai important al democratiei este realizarea, prin intermediul procedurilor sale specifice de negociere si comunicare, a unui grad substantial e consens. (Dictionar de sociologie)

Democratia politica moderna a luat contururile actuale in sec. XIX, bazandu-se pe cateva principii fundamentale: parlament reprezentativ, separarea puterilor in stat, domnia legii, garantarea drepturilor civile.

Democratia moderna, ca tip ideal, presupune prezenta simultana a doua principii enuntate de John Locke inca din secolul al XVII-lea; ele au fost articulate cu limpezime mai ales dupa Revolutia franceza, cand practica a determinat actualizarea teoriei. Cele doua principii ar putea fi formulate astfel: autonomia colectivitati si autonomia individului.

In jurul acestor doua mari principii se acumuleaza o seama de reguli, depinzand mai mult sau mai putin de ele, alcatuind ansamblul imaginii noastre despre democratie. Tot asa stau lucrurile cu autonomia colectiva, cu ideea de egalitate a drepturilor si cu tot ceea ce implica ea. Daca poporul este suveran, atunci toti trebuie sa participe la putere, avand acelasi rang, ca parti constitutive ale acestui popor. Deci, intr-o democratie, legile sunt aceleasi pentru toti, fie ca individul este bogat sau nu, celebru sau puternic.

In cazul autonomiei individuale, niciodata totala, valabila doar pe un teritoriu limitat, cel al vietii private, s-a dovedit ca doar o singura modalitate o poate asigura, iar aceasta modalitate a devenit un sinonim al libertatii si a fost perceputa ca scop in sine: acesta este pluralismul. Termenul se refera la multiplele fatete ale vietii in societate, dar sensul si destinatia lui sunt mereu aceleasi: pluralitatea asigura autonomia individului. Mai intai, ea garanteaza separarea teologicului de politic, a divinului de uman. Democratia nu le impune cetatenilor sai sa nu mai creada in Dumnezeu, ea le cere numai sa-si mentina credintele in spatiul vietii lor private si sa tolereze diferenta dintre credintele lui si ale altor persoane. Democratia este un regim laic, ne-ateu; ea refuza sa fixeze natura idealului fiecarei vieti personale si se multumeste sa asigure concordanta acestor idealuri diverse, cu conditia ca ele sa nu contrazica totusi, ideile subiacente  ale justitiei.

Sferele in care se incadreaza existenta fiecarui individ trebuie, de asemenea sa ramana separate. Prima separare este cea dintre public si privat. Lumea relatiilor personale nu se confunda cu cea a raporturilor stabilite intre oameni, consecinte ale vietii in societate. Aceasta parte a existentei umane, cea sociala, trebuie asumata intr-un mod mai mult sau mai putin perfect de catre stat si idealul actiunii sale este justitia. Nu tot asa se petrec lucrurile cu relatiile personale in cadrul carora indivizii sunt fiinte unice, de neinlocuit unele in raport cu celelalte. Lumea respectiva, departe de a se supune principiilor de egalitate si de justitie, este tesuta din preferinte si refuzuri.

Separarea politicului de economic se mentine chiar si in sfera publica: detinatorilor puterii politice nu le revine controlul integral al economiei. Mentinerea proprietatii private, in masura in care asigura autonomia individului, este in acord cu spiritul democratic, chiar daca nu este suficienta pentru triumful lui.

De asemenea, diversele organizatii si asociatii publice nu trebuie sa apartina unei singure tendinte politice, adica sa se revendice obligatoriu la o optiune politica oarecare. In fine, mijloacele de difuzare a informatiei, presa, media, biblioteci si altele, raman pluraliste pentru a evita tutela politica unica.

In democratie, insasi viata politica se supune principiului pluralismului. Mai intai, individul este protejat prin lege impotriva oricaror actiuni ale celor ce detin puterea: acesta este un efect al separatiei puterilor, executiva si legislativa. Dreptul si forta raman clar separate, primul controland-o pe a doua. Societatea nu este doar un camp de batalie intre diferitele forte din interiorul ei, ea devine un stat de drept, guvernat conform unui contract obligatoriu pentru toti cetatenii.

Acelasi principiu determina pluralitatea organizatiilor politice, numite partide, intre care cetateanul poate alege. Chiar atunci cand, in cursul alegerilor, unul dintre partide cucereste puterea, partidele invinse, care intra in opozitie au, de asemenea, drepturi, tot asa cum in societatea insasi, minoritatile, desi trebuie sa se supuna vointei majoritatii, nu pierd dreptul de a-si organiza viata privata dupa cum doresc.

In societatile in care mai multe partide au dreptul de a exista in mod legal, ele sunt in mod inevitabil in competitie pentru exercitiul puterii. Un partid are, intr-adevar, prin definitie ca obiectiv nu in mod necesar exercitarea puterii, ci participarea la exercitarea puterii. Dat fiind ca exista mai multe partide in concurenta, trebuie emise reguli potrivit carora sa se desfasoare aceasta concurenta. Deci, un regim de partide pluraliste este constitutional; diferiti candidati care exercita in mod legitim autoritatea cunosc mijloacele pe care au dreptul sa le foloseasca si pe cele care sunt interzise. De asemenea, din pluralitatea partidelor putem deduce legalitatea opozitiei. A putea sa te opui in mod legal guvernantilor este un fenomen ce caracterizeaza un anumit tip de regim, cunoscut in istorie ca apartinand tarilor occidentale. In conditiile existentei unui regim cu partide pluraliste, exercitarea autoritatii ia o forma legala si moderata. In masura in care se desfasoara o concurenta legala intre partide pentru exercitarea puterii, aceasta exercitare are toate sansele sa fie limitata de legile existente si, in consecinta tinde sa fie moderata.

Ajungem astfel la urmatoarea definitie a regimurilor caracteristice tarilor occidentale: acestea sunt regimuri in care exista o organizare constitutionala a concurentei pasnice pentru exercitarea puterii. Organizarea este constitutionala; regulile precizeaza, in scris sau nu, tipurile de concurenta intre indivizi si grupuri pentru exercitarea puterii. Concurenta este pasnica, folosirea fortei sau a loviturii de stat contravine esentei regimurilor occidentale. In democratie, au loc dispute in vederea obtinerii unor bunuri care nu pot fi acordate tuturor, dar aceste dispute nu au loc oricum, iar daca se depasesc limitele fixate, daca se incalca regulile impuse, se iese din granitele a ceea ce numim in mod curent democratie. Exercitarea puterii este temporara, cel care pierde o data nu trebuie sa piarda pentru totdeauna, iar daca cel care castiga ii impiedica pe cei care pierd sa beneficieze de o noua sansa, nu ne mai aflam in granitele a ceea ce numim democratie, caci opozitia a fost scoasa in afara legii. Organizarea pasnica a concurentei pentru exercitarea puterii are ca expresie normala alegerile.

Insa dificultatea majora intr-un regim astfel definit este provocata de faptul ca tuturor li se dau ordine in numele catorva. Guvernantii nu reprezinta in mod direct decat o majoritate in cele mai bune cazuri, uneori chiar o minoritate de alegatori si totusi toti cetatenii trebuie sa se incline in fata vointei reprezentantilor unora. Rousseau ne-a oferit formula ideala de conciliere. El scria: “atunci cand ma supun ordinelor majoritatii, chiar daca nu sunt de acord cu aceasta majoritate, ma supun mie insumi, caci am dorit un regim in care vointa majoritatii sa faca legea.” (J.J. Rousseau, “Du contrat social”)

Desi nu putem spune cu siguranta ca aceia care se opun fara succes unei anumite decizii sau politici isi dau consimtamantul atunci cand acestea sunt aplicate in pofida opozitiei lor, putem spune cu certitudine ca ei sunt totusi obligati sa se supuna acelei decizii in masura in care accepta atat principiul deciziei majoritatii cat si corectitudinea procedurilor prin care este adoptata decizia sau politica aplicata. Daca accepti ca unanimitatea este aproape o imposibilitate si ca o decizie a majoritatii este cel mai bun lucru care ramane, trebuie de asemenea sa accepti, ca regula generala, ca te vei supune deciziei majoritatii atunci cand se intampla sa te afli in minoritate. Acesta este sensul in care putem spune despre un sistem de luare a deciziei de catre majoritate, ca se bazeaza pe consens. Atat timp cat toti cetatenii isi pastreaza sanse bune de a se afla in majoritate macar asupra unor probleme majore si semnificative, cei mai multi, daca nu chiar toti, vor fi multumiti sa accepte principiul majoritatii. Ei nu vor simti ca principiul ar opera o discriminare impotriva lor.

Daca o societate este oricum atat de divizata incat contine una sau mai multe minoritati permanente, care stiu ca, in problemele care conteaza cel mai mult pentru ele, nu pot spera sa isi urmeze vreodata propria cale, tocmai pentru ca opereaza principiul majoritatii, atunci acest principiu inceteaza sa mai fie adecvat. Existenta unor minoritati permanente, ale caror aspiratii, dorinte si chiar principii sunt sitematic ignorate sau calcate in picioare in procesele colective de luare a deciziilor, poate face cu usurinta o democratie majoritara sa devina inoperanta.

Drept urmare, exista motive pentru a respinge orice echivalare bruta a democratiei cu un principiu nenuantat al domniei majoritatii. Poporul nu poate fi echivalat doar cu majoritatea. Minoritatile sunt si ele o parte a poporului, iar interesele, vederile si convingerile lor trebuie luate in considerare, pe cat posibil, in procesul aplicarii politicilor si al luarii deciziilor. Desigur ca acest lucru nu este intotdeauna posibil. Adesea compromisul nu poate fi realizat: trebuie facuta o alegere intre politici diametral opuse. Dar o democratie in care unele grupuri etnice, religioase sau politice se afla permanent in minoritate si si astfel in opozitie are mari sanse sa devina instabila si sa isi piarda legitimitatea. In conditii extreme, o minoritate, si in special o minoritate nationala, aflandu-se intr-o asemenea situatie, poate decide pur si simplu sa aleaga secesiunea si crearea unei societati si a unui stat in care ea formeaza majoritatea.

In aceeasi ordine de idei, autorul Anthony Arblaster afirma ca “democratia nu implica pur si simplu o diversitate fara limite in interiorul societatii. Ea are nevoie de o fundamentare nu numai a valorilor comune, ci si a experientei comune, astfel incat oamenii sa se poata identifica cu sistemul politic caruia ii apartin si sa poata avea incredere in procedurile si rezultatele sale. Este de asemenea necesar ca nici o minoritate semnificativa sa nu se simta permanent exclusa de la exercitarea puterii si influentei, ca indivizii si grupurile sa fie, in linii mari, egali in capacitatea lor de a influenta rezultatul procesului politic comun si ca aceast rezultat sa incorporeze mai curand ceea ce oamenii recunosc a fi interesele generale ale societatii decat o simpla combinare sau linie mediana a intereselor diverselor grupuri particulare organizate sau a unor interese concrete.” (A. Arblaster, “Democratia”, ed. Du Style, Bucuresti, 1998, p. 109)

In concluzie, am putea spune ca principiul regimurilor pluraliste este o combinatie de doua sentimente: respectarea legalitatii si a regulilor si sensul compromisului. Potrivit lui Montesquieu, principiul democratiei este virtutea, definita mai intai prin respectarea legilor si prin sustinerea egalitatii. Raymond Aron adauga si reprezentativitatea si concurenta intre partide. In mod efectiv, principiul fundamental al democratiei este respectarea regulilor si a legilor deoarece, dupa cum am vazut esenta democratiei occidentale este legalitatea in cadrul concurentei pentru exercitarea puterii. O democratie sanatoasa este aceea in care cetatenii respecta nu numai constitutia care fixeaza modalitatile luptei politice, ci si toate legile care definesc cadrul in care se desfasoara activitatea indivizilor. Autorul Raymond Aron considera ca “nu este suficient respectul fata de reguli sau fata de legi, este nevoie si de altceva care nu este scris si care nu este strict legat de legalitate, simtul compromisului. Notiunea de compromis este dificila, echivoca; in functie de limba ea are un sens peiorativ sau laudativ. Insa, la urma urmei, a accepta un compromis inseamna a recunoaste legitimitatea partiala a argumentelor celorlalti, inseamna a gasi o solutie care sa fie acceptabila pentru toti.” (R. Aron, “Democratie si totalitarism”)

Nu toate regimurile democratice respecta aceste principii care am putea spune ca sunt reunite doar intr-un model ideal. Exista regimuri cu partide multiple cu etape intermediare de autoritate, regimuri cu partide multiple in care concurenta electorala este falsificata prin diferite tipuri de presiuni guvernamentale, regimuri cu partide multiple in care o fractiune a populatiei este scoasa in afara legii si nu participa, in mod real, la competitia electorala. In anumite regimuri, care in aparenta sunt regimuri cu partide multiple, pluralitatea este o fictiune, partidele pluraliste comporta in realitate o directie unica. In termeni abstracti, se pot distinge trei tipuri de imperfectiuni in raport cu tipul ideal al regimului democratic. Mai intai, neaplicarea in mod regulat a legitimitatii electorale, fie prin excluderea unei fractiuni a cetatenilor, fie prin manipularea alegerilor. Apoi, neaplicarea regulata a regulilor concurentei pasnice, fie intre partide, fie in parlament. Si in fine, caracterul nereprezentativ al partidelor, acestea reprezentand decat o modesta minoritate din tara, iar comunicarea intre grupurile sociale si partidele care pretind ca le reprezinta fiind intrerupta.

Acest principiu al pluralismului ce limiteaza puterea politica si asigura autonomia individului nu are o acoperire universala, ci este, la randul sau, limitat. Astfel, statul democratic nu admite nici un fel de pluralism in ceea ce priveste folosirea legitima a violentei: doar statul are armata si politie pentru a reprima orice manifestare privata a violentei si orice incitare la angajarea pe o asemenea cale. Si desi statul nu impune nici un ideal de viata pentru cetatenii sai, sunt excluse aspectele ce contrazic principiile sale: de exemplu, el ii pedepseste pe cei care predica violenta sau practica discriminarea fata de anumite grupuri, atacand astfel egalitatea in fata legii. Refuzul pluralismului se poate extinde si in alte domenii, fara ca astfel sa fie sub semnul intrebarii identitatea democratica.

Dincolo de avantajele sale nete, democratia prezinta si dificultati specifice: consum de timp, blocarea deciziei, permite exprimarea conflictelor latente, protectia unor interese particulare in procesul decizional.

Democratiilor le sunt adresate adesea diferite reprosuri, in special de adeptii unor regimuri de tip totalitar. Unul dintre ele ar fi fragilizarea legaturii sociale: societatea democratica este “individualista”; daca ea asigura autonomia persoanelor, o face cu pretul a ceea ce constituie insasi existenta lor – interactiunea sociala. Spatiul public se restrange si este in pericol, in beneficiul sferei private, iar societatea este amenintata de atomizare. Conservatorii profetesc ca statele democratice vor fi populate de singuratici nefericiti. O alta caracteristica care face subiect de critici este disparitia valorilor comune: aceasta situatie a debutat cu despartirea statului de biserica si va sfarsi prin a anula orice reper comun al indivizilor , fiecare isi va putea alege propriile valori, fara sa-i pese de ale celorlalti. (Tzvetan Todorov, “Memoria raului, ispita binelui. O analiza a secolului”)

Raymond Aron afirma ca “regimurile constitutionale-pluraliste, pe care le numim in mod curent democratice, nu pot sa nu deceptioneze in egala masura pentru ca sunt prozaice si pentru ca virtutile lor supreme sunt negative. Prozaice pentru ca, prin definitie, acorda mai multa atentie imperfectiunilor naturii umane; ele accepta ca puterea sa iasa din competitia intre grupuri si idei; ele se straduiesc sa limiteze autoritatea, din convingerea ca oamenii abuzeaza de putere atunci cand ajung la ea. Aceste regimuri au si virtuti pozitive, chiar daca e vorba numai de respectarea constitutionalitatii, a libertatilor individuale, dar virtutile lor cele mai inalte provoaca efecte negative. Un regim care tolereaza conflictul permanent al ideilor, intereselor, al grupurilor si persoanelor nu poate sa nu reflecte caracterul oamenilor care il fac sa existe. Este putin probabil sa poate exista un regim in care oamenii politici sa fie pe deplin constienti in acelasi timp de interesele particulare pe care le reprezinta si de interesul colectiv pe care trebuie sa il serveasca; un regim in care conflictele de idei sa se dezlantuie in voie, in care presa sa fie obiectiva, iar cetatenii sa isi pastreze simtul solidaritatii in pofida conflictelor care ii opun pe unii altora.” R. Aron, “Democratie si toatlitarism”)

Dupa parerea lui R. Aron regimurile democratice sunt in marea lor majoritate corupte.

Fenomenul coruptiei poate fi definit astfel: incalcarea sistematica si nesanctionata a normelor unei organizatii sau institutii, de catre unii membri care, in virtutea faptului ca detin o anumita autoritate, utilizeaza resursele organizatiei cu destinatii diferite de scopurile acesteia. In epoca moderna, coruptia a fost privita prioritar in relatie cu sistemul politic. Astazi ea este studiata ca fenomen caracteristic organizatiilor birocratice. Unii autori considera coruptia ca abandonare a standardelor asteptate de comportament de catre cei ce detin autoritatea, in vederea obtinerii unor avantaje personale, abandonare nesanctionata. O astfel de definitie este insa restrictiva, deoarece nu este obligatoriu sa existe avantaje personale: coruptia poate rezulta si din credinta in anumite valori si idealuri, altele decat cele ale organizatiei de apartenenta. Pe de alta parte, coruptia poate fi, in unele societati subdezvoltate, un fenomen mai mult sau mai putin normal, constituind principala sursa de castig pentru categorii largi de indivizi. In sistemele totalitare, in cele comuniste in special, coruptia a fost tolerata din considerente politice, fiind utilizata ca instrument de control social. Coruptia se intalneste practic in orice societate, chiar si in cele cu indelungata traditie democratica. In orice societate putem identifica mai multe forme de coruptie in functie de tipul de norme incalcate, de institutiile in care se produce, ca si in functie de modelele culturale care o genereaza. Astfel putem identifica o coruptie politica, una morala, una economico-administrativa si chiar una culturala. (Dictionar de sociologie)

Autorul francez Raymond Aron distinge trei tipuri de coruptie in functie de cauza principala care o determina. Astfel, poate exista coruptie in institutiile politice, fie in spiritul public, fie in infrastructura sociala.

Coruptia institutiilor politice apare atunci cand sistemul partidelor nu mai corespunde diferitelor grupuri de interes sau atunci cand functionarea sistemului partidelor este de asa natura incat din rivalitatea partidelor nu rezulta nici o autoritate stabila.

Al doilea tip de coruptie este cel al spiritului public, Montesquieu ar fi spus coruptia principiului. Pot fi concepute mai multe modalitati ale coruptiei principiului: fie spiritul partizan sfarseste prin a inlatura constiinta binelui comun, fie spiritul de compromis, necesar functionarii regimului, sfarseste prin a impiedica orice decizie clara si orice politica hotarata.

Coruptia poate avea ca origine si infrastructura sociala, atunci cand societatea industriala nu ar mai reusi sa functioneze, atunci cand rivalitatile sociale ar avea o asemenea intensitate incat puterea politica, cea a partidelor, ar fi incapabila sa le stapaneasca.

Democratia reprezinta o forma de conducere pentru care societatea actuala a optat cu claritate. Urmatoarele argumente sunt de regula invocate in favoarea eficientei superioare a democratiei:

a. superioritatea gandirii colective asupra celei individuale, mai ales in solutionarea problemelor cu un grad ridicat de complexitate; procedurile gandirii colective sunt tot mai des utilizate in toate domeniile, inclusiv in stiinta;

b. crearea consensului: acceptarea deciziilor este mult mai ridicata in conditiile participarii la luarea acestora;

c. motivare: participarea la luarea deciziei ridica substantial gradul de implicare, de responsabilitate, in timp ce sistemele nondemocratice genereaza pasivitate, rezistenta, ostilitate, apatie, alienare;

d. exista o relatie clara intre procedurile democratice si creativitatea, inventivitatea sistemelor;

e. democratia este o baza necesara pentru orientarea flexibila, deschisa pentru experimentare, analiza critica; in contast, sistemele nondemocratice devin defensive, inchise la realitate, rigide;

f. reprezinta singura modalitate de promovare constructiva si consensuala a pluralitatii intereselor care caracterizeaza o colectivitate si de aici gradul relativ scazut de conflictualitate si de alienare;

g. control eficace asupra exercitarii conducerii de catre intreaga colectivitate.

Plaja noastra – Plaja voastra

Ma confrunt in ultimul timp cu o dilema:

Oare cum este mai bine? Sa ma duc la plaja unde ma taxeaza proprietarul sau sa ma duc la plaja unde am voie?

Sa le iau pe rand…

Imi aduc aminte de Plaja Modern care avea un sistem de taxare. Daca vroiai sa intri pe plaja trebuia sa platesti ceva banuti la intrare, unde ti se oferea un bilet care era verificat de un controlor inainte de a intra pe plaja. In vremurile acelea, in nordul plajei numite mai sus, puteai face plaja in “salbaticie” nefiind “amenajat” cu magazine sau vanzatori ambulanti.

Da riscul era mare, pentru ca nu primeai vreo garantie, servicii de salvamar, de paza sau mai stiu eu ce. Insa plajile salbatice erau similare cu cea de la Mamaia din punctul de vedere al platii vreunei taxe, in acea vreme, pentru ca in Mamaia nu se percepea taxa.

Acum, in zilele in care se taxeaza si se comercializeaza tot, plajele se vand catre beneficiari care la randul lor se obliga sa aibe grija de parcela si vin cu ceva in plus… taxeaza parcela.

Majoritatea plajilor “salbatice” au disparut, se vinde/inchiriaza tot. Asa se face ca in aceste vremuri ca sa te duci la plaja trebuie sa faci “planuri de vacanta” pentru a-ti optimiza cheltuielile.

Si ajungi la plaja, te gandesti ca plaja este libera (pentru ca asa stii tu si asa ai simtit intotdeauna) si iti asezi prosopul/cearceaful  la cativa metrii de sezlongurile pe care nu le suporti pentru ca vei gasi ca este mai igienic nisipul decat un sezlong atata vreme cat nu e al tau personal. Stii cum merg lucrurile, ai fost acolo, ai vazut cum este promovata afacerea cu sezlongurile, vezi ca sunt exploatate forte de munca tinere si stii ce fel de servicii ti se pot oferi si pur si simplu nu vrei sa faci parte din grupul elitist de mari fani ai statului pe plastic. Continue reading Plaja noastra – Plaja voastra

Numarul tau de telefon in Agenda Facebook ?!!

In urma cu ceva timp il aveam pe Facebook de ma colinda :

Da-mi numarul de telefon blah blah blah …

Eh, m-am gandi eu, astia s-au “istetit” si vor si numarul de telefon. Eu nu stiu voi cum sunteti dar Facebook mi-a luat prietenii, pozele, povestile, si locatiile. Eu asa stiu…
Prietenii mi i-a luat repede din contul de mail (Gmail) cu o chestie automata pe care acum nu o mai are pentru ca se protejeaza cei de la Google. Le-a luat adresele si a inceput sa-i streseze … Da, eu am dat ok, i-am spus sa importe insa, m-am gandit ca daca le dai contactele o data si ei incearca sa-i contacteze pe prietenii mei o singura data.
Insa nu a fost asa… Au revenit, si au insistat, prietenii mei au rezistat cat de mult au putut si, in cele din urma au reusit sa intre in casuta lor de mail, de unde au luat si contactele de acolo. Acum deja eram doi prieteni care il invitam pe al treilea sa intre si cei de la Facebook au dat in al treilea cu mesaje pana cand a intrat si la el in curte … pentru ca au putut.
Nu stiu cati dintre voi ati vrut cu adevarat Facebook in viata voastra, cati ati avut nevoie de el insa, a reusit sa va “cumpere”. Continue reading Numarul tau de telefon in Agenda Facebook ?!!

Puterea BIROCRATICA

Pericolul reprezentat de puterea birocratica sta in faptul ca valorile instrumentale vor ajunge sa domine organizatia in general, ca logica posibilitatilor oferite de mijloace va prevala asupra stabilirii scopurilor.
Diviziunea muncii si controlul formal al acesteia dau nastere impreuna unei capacitati impresionante de organizare, sursa a puterii birocratice ca grup social. Puterea ei este legitimata atat pe baza autoritatii mai ample detinute de rationalitatea tehnica si de expertiza specializata.
Problema managementului birocratic va fi tendinta concentrarii INTENSIVE a puterii necesara pentru a asigura controlul social al muncii, mai degraba decat una a largirii extensive a sferei administrative ca atare.
Ideologiile birocratice legitimeaza aceasta putere ocultand-o in spatele functiilor de statut, al cerintei de mentinere a ordinii si necesitatilor eficientei tehnice, al pretentiilor de a servii interesului general

Divizarea muncii si partajarea in statute/roluri a responsabilitatii, avand consecinta fragmentarea cunoasterii, in ierarhia admninistrativa dominanta-subordonare proprie unei colectivitati organizationale, birocratia va genera un invelis protector constand in secretomanie pentru a-si putea exercita functiile fie in interesul “eficientei”, fie in cel al “ordinii”.
Prin monopolizarea informatiei si secretomanie birocratia isi supraextinde puterea, (“caderea nivelurilor”= “dublarea”, “scoaterea din functie”) devine o putere autonoma ia forma paternalismului: “Numai noi avem imaginea de ansamblu si de aceea stim cel mai bine ce este de facut.” Dinamica centrului de putere supraextins derivat din nevoia de control social provine de multe ori si din supraextensia in urmarirea altor interese, straine de cerintele organizatiei.
Secretomania (monopolizarea informatiei), de pilda, nu devine endemica decat in cazul in care exista motive puternice pentru a ascunde oamenilor abuzurile, propriile greseli si incompetenta. Continue reading Puterea BIROCRATICA

Probleme noi … RCA

Azi am rasfoit. Si dupa ce am citit titlurile “umflate” am ramas cu ceva in minte…. Astia de aici  spun ca in curand vor muta RCA-ul de pe masina pe sofer. Ai aproape 5 milioane de autovehicule pe care le conduc 6 milioane de soferi. De ce ai taxa aproape 5 milioane de polite cand poti taxa 6 milioane?

Dar cum poti face ca sa ajungi acolo, sa agati 6 milioane de clienti si nu “doar”5 ? Continue reading Probleme noi … RCA